DIN VIEŢILE SFINŢILOR: 25 SEPTEMBRIE - SFÂNTUL SERGHIE DE RADONEJ (VIDEO DOCUMENTAR)

Viata Sfantului Serghie de Radonej 1/4



Viata Sfantului Serghie de Radonej 2/4



Viata Sfantului Serghie de Radonej 3/4



Viata Sfantului Serghie de Radonej 4/4

25 SEPTEMBRIE: SFÂNTUL SERGHIE DE RADONEJ ARATĂ NEDREPTATEA SINODULUI UNIONIST DE LA FERARA-FLORENŢA ŞI A CELOR ASEMENEA

“…Ca sa vada fiii Bisericii Rasaritului ca stilpul lor,

cuviosul parintele nostru Serghie,

si dupa preaslavirea sa, a aratat ca este nedrept soborul Florentei…”

25 SEPTEMBRIE

SFÂNTUL SERGHIE DE RADONEJ

ARATĂ NEDREPTATEA SINODULUI UNIONIST DE LA

FERARA-FLORENŢA ŞI A CELOR ASEMENEA

Despre viata cuviosului parintele nostru Serghie si despre multe minuni ale lui, se afla tiparita carte in imparateasca cetate, Moscova, in care intre alte minuni ale sfantului se afla si aceasta: “Dupa sinodul cel din Florenta, unde multime de dreptcredinciosi, arhierei si preoti care n-au vrut sa se uneasca cu ratacirea latineasca (ereziile romano-catolicilor -n.n.), s-au fost pierdut cu felurite chinuri de catre latini (catolici).

Un Presbiter din partile Rusiei celei mari, care mersese la soborul acela, cu Isidor mitropolitul Kievului, cel ce a cazut mai pe urma din dreapta credinta si era numele Presbiterului Simeon – a rabdat multe necazuri si munci in temnita si in obezi, pentru buna credinta, de la mitropolitul Isidor lepadatul. Apoi, scapand din lanturi, s-a sfatuit cu Toma solul Tferschei si au fugit din cetatea latineasca in tara lor. Fiind in mahnire mare si in nepricepere pe cale pentru nelesnicioasa trecere si culcandu-se putin sa se odihneasca, a adormit si a vazut un staret cinstit stand langa el, apucandu-l de mana dreapta si zicandu-i: “Oare te-ai binecuvantat de Marcu Eugenicul episcopul Efesului cel ce a urmat pasilor apostolesti?” Iar el a raspuns: “Am vazut Doamne pe minunatul si tarele barbat acela si m-am bine-cuvantat de dansul”. Apoi staretul a zis: “Binecuvantat este de Dumnezeu omul acela, ca din desertul sobor latinesc nimenea nu l-a invins pe el, nici cu averile, nici cu imbunarile, nici cu ingrozirile chinurilor. Deci, tu invatatura si descoperirea aceea ce ai auzit-o de la fericitul Marcu s-o propovaduiesti oriunde vei merge, la toti dreptii cei ce tin asezamintele sfintilor apostoli si poruncile sfintilor parinti de la cele sapte sinoade, si cel ce are intelegere adevarata, sa nu se amageasca. Iar pentru lungimea si greutatea drumului sa nu va intristati, caci eu sunt nedepartat de voi si va voi trece fara de grija. Acestea si mai multe daca i-a zis cinstitul acela staret, l-a intrebat Presbiterul: “Doamne, spune-mi cine esti tu, ca mi se pare ca esti trimis de Dumnezeu sa ne scoti pe noi deznadajduitii din pamantul acesta strain?” Raspuns-a cel ce se aratase: “Eu sunt Serghie, pe care oarecand m-ai chemat, rugandu-te in rugaciunea ta, si te-ai fagaduit sa vii in manastirea mea. Dupa vedenia aceasta, desteptandu-se preotul, s-a bucurat si a spus impreuna calatorului sau (Toma), cele ce a vazut si a auzit. Si au mers amandoi, veselindu-se in calea lor, si au ajuns degrab prin dumnezeiescul aco-peramant si cu rugaciunile aparatorului sau cuviosului Serghie, sanatosi si fara de bantuiala in partile Rusiei.

Ajutorul si aratarea sfantului povestind, au propovaduit cele auzite de la dansul, descriind pe larg toate cele ce s-au facut la soborul din Florenta.

Aceasta s-a pomenit aici pentru necuviinta vremii de acum, intru care sfanta si dreapta credinta este hulita si prigonita prea mult de latini (catolici). Ca sa vada fiii Bisericii Rasaritului ca stilpul lor, cuviosul parintele nostru Serghie, si dupa preaslavirea sa, a aratat ca este nedrept soborul Florentei. Credinta noastra (dupa Apostolul) consta nu in biruitoarele cuvinte ale intelepciunii omenesti si in aratarea Duhului si a puterii, si nu in intelepciunea si maiestria omeneasca, ci in puterea lui Dumnezeu.

(Din “Vieţile sfinţilor pe septembrie”)

Sursa: http://acvila30.wordpress.com/

PREDICĂ LA DUMINICA A XVIII-A DUPĂ RUSALII (III)

ÎNALTPREASFINŢITUL AUGUSTIN KANDIOTIS,

MITROPOLIT DE FLORINA (GRECIA):

BINECUVÂNTAREA LUI HRISTOS

(Luca 5:1-11)

„Şi făcând aşa, au prins mulţime multă de peşti”

Iubiţii mei, în ţara în care S-a născut, a trăit, S-a răstignit şi a înviat Domnul nostru Iisus Hristos există un lac haric, lacul Ghenizaret.

Acolo, în jurul lacului Ghenizaret, Şi-a îndreptat paşii Hristos. De ce? Pentru că în acele sate ridicate împrejurul lacului locuiau săracii pescari. Un popor simplu şi fără vicleşug, care se trudea, iar din veniturile pescuitului trăia o viaţă simplă, departe de stricăciunea marilor centre urbane. Şi Hristos îi iubea pe pescari şi era mulţumit să se afle alături de ei şi dintre aceştia Şi-a ales pe primii ucenici, ca să-i facă pescari de oameni, propovăduitori şi învăţători ai lumii. Nu din universităţi şi din şcoli de filosofi şi de ritori, nu din vile şi palate, ci din jurul lacului Ghenizaret, Hristos Şi-a ales pe primii Săi ucenici, iar prin ei Şi-a întins Împărăţia Lui duhovnicească peste toată lumea. Mare minune! Cum prin nişte oameni analfabeţi, neînvăţaţi, Creştinismul a învins şi a triumfat!

Continuarea AICI

PREDICĂ LA DUMINICA A XVIII-A DUPĂ RUSALII (II) - IPS Teofan Mitropolit al Moldovei si Bucovinei (Audio)

† TEOFAN

PRIN HARUL LUI DUMNEZEU

ARHIEPISCOP AL IAŞILOR ŞI

MITROPOLIT AL MOLDOVEI ŞI BUCOVINEI

IPS TEOFAN  - Predica in Duminica a XVIII-a dupa Rusalii

(Pescuirea minunata)

la sfintirea bisericii Inaltarea Domnului din Iasi,

cartierul Cug I, 28 septembrie 2008

PREDICĂ LA DUMINICA A XVIII-A DUPĂ RUSALII - Arhim. Ioil Konstantaros

Arhim. Ioil Konstantaros,

Predicator al Sfintei Mitropolii de Driinoupolis, Pogoniani si Konita:

Cuvânt la Duminica a XVIII-a dupa Rusalii (sau prima a lui Luca)

(Luca 5: 1-11)

Prin sfânta citire evanghelica din aceasta duminica începe perioada citirilor din Evanghelia dupa Luca.

Fireste, toti crestinii, dar mai mult noi elinii, simtim o deosebita bucurie si binecuvântare ca acest evanghelist elin, medic si istoric, ucenicul marelui apostol al neamurilor - Pavel, prin desavârsita lui cunoastere a limbii eline, a îmbogatit Biserica si ofera întregii lumi „cuvintele Vietii".

Aceasta pericopa din Duminica I ne emotioneaza în mod deosebit, deoarece, printre altele, ne arata ca atunci când în viata noastra avem binecuvântarea si ajutorul Domnului nostru Iisus Hristos, atunci toate se întâmpla în cel mai potrivit mod.

Iisus se afla lânga lacul Ghenizaret si i-a vazut pe pescari ca-si aranjau mrejele de pescuit. Si dupa cum cu orice prilej Dumnezeul-Om predica si savârsea minuni, asa si acum, dupa ce a intrat în corabia lui Simon (Petru), l-a rugat sa traga corabia câtiva metri de tarm. De acolo, ca si cum s-ar fi aflat într-un amvon, „învata multimile".

Fratii mei, nu exista situatie în care omul sa ofere ceva lui Dumnezeu si sa nu primeasca în schimb „cu prisosinta". Tot asa aici si acum. Dupa predica, Hristos da porunca sa mâne în larg si sa arunce din nou mrejele „la vânat".

Fireste, acest lucru era de neînteles pentru experimentatii pescari, de aceea si Petru în timp ce la început pune înainte argumentul logicii si experientei meseriei „Învatatorule, toata noaptea ne-am ostenit si n-am prins nimic, dar la cuvântul Tau voi arunca mreaja" (Luca 5:5); deci dupa ce aduce înainte argumentul cu totul logic, în cele din urma îsi supune parerea, cunostinta si experienta în ascultare fata de porunca Învatatorului!

Consecinta? Atât de multi pesti încât cele doua corabii erau în pericol sa se scufunde!

Iar Petru atât de mult s-a cutremurat - si cu el confratii sai, de acest fapt cu adevarat minunat, încât constiinta sa l-a condus direct si imediat întru frica si minunare sa-i ofere Dumnezeului-Om credinta si închinare. „Vazând Simon Petru a cazut în genunchi la picioarele lui Iisus zicându-i: Iesi de la mine, Doamne, caci sunt om pacatos" (Luca 5:9).

Iubitii mei, multe sunt minunile care ne dau învataturi. Noi sa ne limitam la o concluzie generala si la o învatatura care are a face atât cu viata personala a fiecaruia dintre noi, cât si cu toti oamenii în genere. Si aceasta este despre binecuvântarea care se revarsa atunci când aratam ascultare fata de voia lui Dumnezeu cea atottiitoare si mântuitoare.

Suntem chemati de multe ori sa actionam conform cunostintelor noastre, conform experientelor noastre, obiceiurilor noastre, crezând ca „batatorita cale" ne va aduce rezultatele dorite...

Si totusi, de câte ori în loc de rezultate pozitive ne pomenim în fata tocmai cu contrarul, iar deznadejdea tinde sa ne striveasca inima...

Dimpotriva, atunci când cu desavârsire liber Îl asezam pe Iisus si punem porunca Sa deasupra propriei noastre „logici întelepte", deasupra experientei personale si comune, când în mod simplu ne încredintam întru-totul poruncii lui Dumnezeu, atunci lucrurile se schimba si de acolo unde omul se asteapta la esec, vine succesul, reusita scopului si rasplatirea acestei credinte.

Credem ca doar lui Petru i s-a întâmplat aceasta minune cutremuratoare? Doar lui Petru Dumnezeu i-a rezervat acest deosebit tratament plin de iubire? Dar Dumnezeu este „ieri si azi si în veci Acelasi". Întotdeauna înconjoara cu infinita iubire pe fiecare om si vrea „ca tot omul sa se mântuiasca si la cunostinta adevarului sa vina" (I Timotei 2:4). Daca vom fi atenti la viata noastra, daca vom arunca o privire scrutatoare pentru a analiza zilele si anii vietii noastre, cu siguranta ne vom încredinta de minunata interventie a lui Dumnezeu! Vom vedea lamurit fapte pe care nu le putem explica în niciun chip natural.

Si prin urmare, în acest punct trebuie sa accentuam deosebita binecuvântare si pronie, deosebitele interventii minunate ale purtarii de grija a lui Dumnezeu prin Doamna noastra Nascatoare de Dumnezeu si prin Sfintii nostri, aratate neamului nostru necajit, dar si binecuvântat.

Nu avem decât sa studiem împreuna cu istoria noastra bisericeasca si adevarata noastra istorie nationala. Nu istoria care a fost scrisa în laboratoarele „kissingeriene" - si nu numai - care dezorienteaza, ci aceasta istorie care a fost scrisa cu sângele de nesters al martirilor si al noilor martiri. Sa studiem aceste pagini care ilustreaza sacrificiul si care au fost sfintite de osemintele sfinte ale elinilor ortodocsi si de moastele pline de har ale marilor nostri Sfinti!

Fratii mei, studiind cineva aceasta pericopa evanghelica pe care ne-o istoriseste Luca, care a primit martiriul în regiunea Beotiei, unde se afla si mormântul sau, nu are decât sa-L roage pe Mântuitorul si Izbavitorul nostru, pe Domnul Iisus, sa ne daruiasca credinta vie în inimi si desavârsita ascultare fata de voia Sa. În acelasi timp sa ne rugam toti ca harul Sau sa ocroteasca poporul nostru luminându-i pe conducatori si pe autoritati, pentru ca „înfricosator lucru este a cadea în mâinile Dumnezeului celui viu" (Evrei 10: 31). Amin.

(traducere din greceste: monahul Leontie; sursa: Arhim. Ioil Konstantaros)

Sursa: http://www.impantokratoros.gr/771322F0.ro.aspx

MITROPOLITUL AUGUSTIN DE FLORINA: TRĂDAREA CREDINŢEI ORTODOXE (XI)

Mai bine să se stingă soarele!

Şi-acum, fraţii mei, vreau să închei cu cuvintele Sfântului Cosma Etolianul, a cărui rugăciune s-o avem. Spunea:

Multe cărţi am citit în Sfântul Munte. (Aproape 20 de ani a fost acolo. Am fost la Sfântul Munte şi am văzut unde s-a nevoit Sfântul Cosma şi s-a sfinţit, şi apoi a ieşit şi a propovăduit prin Elada. Zice deci Sfântul Cosma). Am citit multe cărţi, am citit şi Coranul şi toate cărţile din lume. Am înţeles, că una singură este dreapta credinţă, Ortodoxia. Aceasta este soarele. Celelalte sunt stele, făclii, mici lumini, care imediat ce iese soarele se sting. Când răsare soarele toate se sting, şi cele electrice, şi candelabrele şi chiar şi Luna pare întunecoasă.

Ortodoxia noastră este un soare care străluceşte, un soare întru totul strălucitor. Soare prin învăţătura Părinţilor noştri, soare prin Liturghia ei, soare prin minunile ei. Soare întru totul strălucitor, care încălzeşte toate inimile care cred în Adevărul Hristosului nostru. Dar să luăm aminte. Pentru că dacă nu luăm aminte, Ortodoxia se va pierde. Pentru că este copac al lui Dumnezeu şi fiecare copac pe care îl sădeşte Dumnezeu, chiar dacă se adună toţi diavolii, nu pot să-l dezrădăcineze. Acest copac este adăpat cu lacrimi, este adăpat cu sângele martirilor de demult şi al neomartirilor. Acest copac nu va putea să fie dezrădăcinat, pentru că este în inima noastră adânc înrădăcinat şi ca să iasă Ortodoxia, trebuie să ne iasă şi inima.

Da, Ortodoxia este un soare, dar trebuie să luăm aminte. Pentru că aşa acum prin rotirea pământului, soarele pleacă şi se duce deasupra altor ţinuturi, tot aşa există teama ca într-o zi să vedem acest soare plecând din binecuvântata noastră patrie şi ducându-se la alte popoare. Poate să se ducă jos în Uganda, poate să se ducă în Madagascar (notă: Atunci nu exista misiune în Madagascar. Elinii ortodocşi plecaseră. La fel şi preoţii elini. Şi totuşi părintele Augustin menţionează asta în 1964. Astăzi, după 40 de ani, acolo există Ortodoxie!), poate să plece altundeva – nu ştiu nici eu unde se va duce, şi noi să pierdem căldura ei, vom pierde lumina, vom pierde viaţa. Dar mai bine să se stingă soarele, decât să se stingă Ortodoxia în poporul nostru.

Dacă nu vom lua aminte, se vor întâmpla următoarele. Soarele va pleca departe, iar inimile noastre vor îngheţa, şi noi vom căuta Soarele cu telescoapele. Cu telescoapele vom căuta Ortodoxia noastră, şi nu o vom zări la orizont, pentru că VA APĂREA ÎN JURUL ORTODOXIEI UN AMESTEC ŞI O COMBINAŢIE A TUTUROR IDEILOR ŞI STĂRILOR, dar Ortodoxia noastră este curată, nu există nimic fals în ea.

Ca să nu se întâmple această nenorocire, va trebui să ne trezim toţi.

Fraţii mei, în loc să ceară să ne unim cu catolicii, să ne unim noi ortodocşii între noi. Să ne unim noi între noi şi atunci cu siguranţă Îl vom avea între noi pe Hristos. Să ne unim noi cu sârbii, cu românii, cu bulgarii…, fără să ne pierdem naţionalismul nostru şi dragostea faţă de patria noastră. Să ne unim aici în Elada neocalendariştii şi vechi calendariştii. Să ne unim toate corporaţiile, toate organizaţiile, toţi predicatorii.

Şi să fim, fraţii mei, toţi gata. Şi să proclamăm stare de alarmă. Pentru că nu ştim din clipă în clipă ce ne vor face. Să fim străjeri, ca să nu ne aflăm la un moment dat în afara Ortodoxiei. Exact pentru asta am scos şi am pus în circulaţie broşura “Străjeri, privegheaţi!”.

Şi să ştiţi foarte bine, că străjeri în Elada sunt conducătorii, şi trebuie să fie conducătorii. Străjer este

arhiepiscopul, şi trebuie să fie. Străjeri sunt episcopii, străjeri sunt preoţii. Străjer însă, marele străjer al Ortodoxiei, nu este nici împăratul şi conducătorii, nici arhiepiscopul şi ierarhii noştri, nici preoţii noştri. Marele străjer al Ortodoxiei sunteţi voi, este binecredinciosul popor elen şi binecredinciosul popor elin niciodată, dar niciodată nu se va închina papei.

Pe mine mă pot numi fanatic, pot să mă numească cum vor. Am multe astfel de medalii. La celelalte medalii să-mi adauge vrăjmaşii mei şi încă o medalie: că sunt anti-catolic. Sunt şi voi fi până la sfârşitul vieţii mele.

Şi încă ceva, fraţii mei. Aşa cum vechii atenieni, care locuiau în acest colţ binecuvântat, i-au răspuns ocupantului persan, aşa să răspundem şi noi ameninţărilor papei: Dacă vreodată soarele îşi va schimba făgaşul, atunci ne vom supune şi noi papei. Dar de vreme ce soarele rămâne în făgaşul lui, de vreme ce râurile curg, de vreme ce există Elada, ea va rămâne ortodoxă. Şi Elada va rămâne ortodoxă în vecii vecilor. Amin.

-------------------------------------

NOTĂ: POPORUL ESTE STRĂJERUL ORTODOXIEI:

Se îngăduie credincioşilor să-i judece pe preoţi şi pe episcopi, când aceştia încalcă dogmele şi nu învaţă drept cuvântul Adevărului?

Răspunzând la aceasta spunem următoarele:

a. Preoţii şi episcopii se aleg de către popor, prin urmare se judecă legal de către acesta.

b. În Biserica veche credincioşii l-au mustrat pe apostolul Petru, pentru că mânca împreună cu cei netăiaţi împrejur (vezi Fapte 11, 3).

c. Apostolul Pavel dă o poruncă credincioşilor să-i amintească lui Arhip – care era preot – de slujirea sa (vezi Coloseni 4,17).

Şi Părinţii zic:

a. “Trebuie ca ascultătorii să fie încercaţi în Scripturi şi să judece dacă cele zise de către dascăli sunt conforme cu Scripturile. Şi toate câte sunt străine să le respingă şi pe cei care stăruie în acestea să-i apostrofaţi cu putere” (Marele Vasilie).

b. “Cele zise în public şi cele făptuite în public să fie mustrate” (Sfântul Ioan Gură de Aur).

c. “Dacă întâistătătorul tău este şubred în petrecerea şi faptele lui, nu cerceta cu de-amănuntul. Dacă însă este şubred în credinţă, fugi şi părăseşte-l, nu numai dacă este om, ci chiar dacă ar fi înger din cer” (Sfântul Nicodim Aghioritul, “Despre deasa împărtăşire”, pagina 175).

d. “Nu vă supuneţi monahilor, nici preoţilor, nici episcopilor în toate câte vă sfătuiesc rău să cugetaţi (să credeţi)” (Sfântul Meletie Mărturisitorul).

e. “Cum se poate să nu se chinuiască cel care se face că nu vede şi tace, când legile dumnezeieşti şi canoanele sunt hulite!” (Sfântul Ioan Gură de Aur, Cuvânt la Vavila).

f. “Trebuie să arătăm curaj pentru Adevăr, chiar dacă câţiva s-ar scandaliza” (Marele Vasilie).

g. “Oricine ar zice lucruri diferite de cele poruncite, chiar dacă ar fi vrednic de crezare sau postitor şi ar face minuni şi nevoitor şi ar avea darul proorociei, să-ţi apară drept lup, care îmbrăcat în piele de oaie strică şi risipeşte oile” (Sfântul Ignatie Teoforul).

h. “Dacă episcopul sau preotul, cu adevărat ochii Bisericii, se comportă rău şi scandalizează poporul, pe unii ca aceştia trebuie să-i îndepărtezi. Căci mai de folos este fără aceştia să vă adunaţi în casa de rugăciune, decât să fiţi aruncaţi cu aceştia ca şi Ana şi Caiafa în gheena focului” (Marele Atanasie, v. p. 33, 199).

CE-AM CÂŞTIGAT

Am împărţit mii de “Spitha”. Ce-am câştigat nu se descrie. Pentru că există o mare propagandă, există a cincea falangă a papei în Elada. În neamul nostru şi banul cade.

Vreţi să vedeţi ce am câştigat? Am răspândit această broşură din sărăcie, din punga celor mici – pentru că niciun burghez nu susţine corporaţiile creştine. De la săracul şi harnicul nostru popor, de la copiii noştri care lucrează şi obosesc, am economisit banii şi am răspândit “Spitha” în douăzeci de mii de foi.

Ştiţi ce-am câştigat? Am câştigat ceva, încât atunci când mi-au adus la cunoştinţă copiii, supăraţi, eu am râs şi am simţit o bucurie. “Fericiţi veţi fi când vă vor ocărî pe voi şi vă vor prigoni şi vor zice tot cuvântul rău împotriva voastră”. Sau cuvânt al unui ateu pentru Sfânta noastră Ortodoxie. Când m-au informat copiii, supăraţi, eu am păstrat asta ca s-o am ca pe o comoară. Un fanatic, care poate că e şi-aici înăuntru în sală, dar se teme de climat şi nu vorbeşte, mi-a întors “Spitha” şi iată ce-am câştigat: A desenat sus o tiflă, o bleandă! Şi încă una. Aici, pe cealaltă foaie, a desenat un cap de mort şi a scris: “Augustine, vei muri”. Măcar de-aş muri pentru Ortodoxie!

Domnul cu noi. Pentru mijlocirile Sfântului Marcu Evghenicul şi ale tuturor sfinţilor să vă binecuvinteze pe toţi. Amin. Amin. Amin.

(transcriere după înregistrare, predică de după-amiază, anul 1964, Atena, Sala Izvorului Tămăduirii 44)

TRADUCERE: FRĂŢIA ORTODOXĂ MISIONARĂ “SFINŢII TREI NOI IERARHI”
Sursa: http://acvila30.wordpress.com/

SFÂNTUL MARCU EVGHENICUL ÎMPOTRIVA PAPEI (ÎN ATENŢIA COMISIEI MIXTE DE LA VIENA)

SFÂNTUL MARCU EVGHENICUL ÎMPOTRIVA PAPEI

Alt lup care s-a arătat şi a tulburat şi iarăşi tulbură Biserica Ortodoxă este papa. Papa ? Ce spuneţi ? Papa este „iubit frate în Hristos”. Mai nimic nu ne desparte de papa după cunoscutele întâlniri de la Ierusalim, Fanar şi Roma. Un singur lucru mai lipseşte unirii. Dar dacă acest lucru întârzie a se realiza pentru a veni binecuvântata zi a unirii, pentru amânare fanaticii vor da seama! Iar ultimul pas care lipseşte este coliturghisirea sărbătorească a patriarhului ecumenic şi a papei şi împărtăşirea din acelaşi sfânt potir. Aşadar, după atâtea încercări pentru unire, cum veniţi voi şi-l numiţi pe papa lup?

O, filounioniştilor, nu vă tulburaţi. Luaţi, rogu-vă, o mică tabletă de calmante şi liniştiţi-vă. De altfel, nu este îngăduit ca voi, oameni ai blândeţii, să vă tulburaţi. Curios lucru! Când de pe buzele oficialilor se lansează blasfemii împotriva Dumnezeului-Om, observăm că nici urmă de tulburare pe faţa voastră mereu înfloritoare. Dar când auziţi că se zice ceva împotriva papei (nu împotriva persoanei papei x sau y, ci împotriva instituţiei papale, ca depozitar al rătăcirilor şi al ereziilor), atunci observăm că sunteţi cuprinşi de mânie. De ce ? Dar noi, indiferenţi faţă de crizele şi blamările voastre în mijlocul confuziei actuale din vremurile noastre în care lumina se numeşte întuneric şi întunericul lumină, ne încordăm auzul pentru a auzi desluşit ce spune Sfântul Duh prin gura pururea pomeniţilor Părinţi pentru ale căror lupte, lacrimi şi sângiuri avem noi astăzi bucuria şi lauda cea întru Domnul că suntem orotdocşi. Vai, deci, dacă ar fi lipsit pururea pomeniţii Părinţi ! Aceştia, necunoscând limba diplomaţiei, ci spunând fără ocolişuri luminii lumină şi întunericului întuneric, au salvat comoara cea sfântă a credinţei şi ne-au predat-o pe aceasta intactă.

În fruntea Părinţilor care au luptat împotriva lupului celui cu anevoie de biruit – a papei, stă Sfântul Marcu Evghenicul. O, fii cu chipuri luminate ai Ortodoxiei, plecaţi-vă, vă rog, în chip înţelegător în faţa sfântului său chip. Acest sfânt Părinte, aflându-se în mijlocul unioniştilor şi constrâns să primească şi el „unirea” cu papa, s-a împotrivit cu îndrăzneală, a apărat vitejeşte dogmele ortodoxe, a cuvântat cu îndrăzneală, i-a numit pe adepţii bisericii papale nu numai SCHISMATICI, ci şi ERETICI şi nu a primit nici o conciliere sau neutralitate, cum numeau filounioniştii concilierea vederilor ambelor partide. „Neutralitatea” – spune Sfântul Marcu – este ca şi (încălţămintea numită) „kothornos” – încălţăminte specială pe care o întrebuinţau actorii teatrului antic, provocând râsul privitorilor – pentru că „kothornos”-ul, dat fiind modul confecţionării, putea să încapă când piciorul drept, când piciorul stâng. Ortodoxia – spune sfântul Părinte – nu poate să devină „kothornos”, încăpând în ea şi ereziile papale şi dogmele ortodoxe. Să nu amestecăm cele de neamestecat… Căci tună zisa lui Pavel : „Ce împărtăşire are lumina cu întunericul? Sau ce înţelegere este lui Hristos cu Veliar ? Sau ce parte este celui credincios cu necredinciosul?” (II Cor. 6: 14-15). Ortodoxia este lumină, înşelăciunile papale întuneric. „Aşadar, fugiţi de ei şi de împărtăşirea cu ei, fraţilor; căci unii ca aceştia sunt apostoli mincinoşi, lucrători vicleni ce se prefac în apostoli ai lui Hristos. Şi nu este de mirare; căci însuşi satana se preface în înger de lumină. De aceea, nici nu e de mirare, dacă şi slujitorii lui se prefac în slujitori ai dreptăţii, al căror sfârşit va fi după faptele lor” (Vezi Ioan Karmiris, Monumente dogmatice şi simbolice ale Bisericii Ortodoxe Universale, vol. I, Atena, 1952, pp. 359-362).

Şi acestea zicând Sfântul Părinte se afla în acord cu vechea Predanie a atitudinii credincioşilor vis-a-vis de eretici, în acord cu învăţătura vechiului Dascăl al Bisericii care scrie: „Tot cel ce zice împotriva celor rânduite, chiar de ar fi vrednic de crezare, sau chiar de posteşte, fecioreşte, şi chiar dacă face minuni, chiar dacă prooroceşte lup să ţi se pară în piele de oaie, lucrând stricăciunea oilor” (A se vedea Biblioteca Părinţilor Greci, Ed. Apostoliki Dhiakonia, vol. II, p. 330).

(Din nr. 22 al periodicului Fără concesii a Înalt Prea Sfinţitului Mitropolit Augustin al Florinei, Atena, 1974)

(TRADUCERE: FRĂŢIA ORTODOXĂ MISIONARĂ “SFINŢII TREI NOI IERARHI”)
Sursa: http://acvila30.wordpress.com/

Sfântul Cuvios Mucenic Galaction din Vologda - prăznuit pe 24 septembrie -

Sfântul Cuvios Mucenic Galaction din Vologda (Rusia)

- prăznuit pe 24 septembrie -

Temându-se de mânia ţarului Ivan cel Groaznic, o rudă a prinţului Ivan Ivanovici Belsky, căzut în disgraţie, l-a dus în taină pe fiul lui, Gavriil, care avea doar şapte ani, în oraşul Stariţa. În anii copilăriei, văzând răutatea ţarului faţă de familia sa, tânărul prinţ s-a retras spre Vologda şi a trăit pe lângă un cizmar, de la care a învăţat meseria de cârpaci. Căsătoria sa nu a durat prea mult, întrucât soţia îi murise devreme, lăsându-l pe prinţul Gavriil să-şi crească singur fiica.

Greutăţile vieţii pământeşti i-au întărit dorinţa de a se închina lui Dumnezeu. După ce a căutat un loc lângă râul Sodima, a săpat o groapă în pământ făcându-şi în ea chilia, care era aproape de o biserică închinată Preasfintei Treimi. După ce a primit tunderea în monahism şi, odată cu aceasta, numele de Galaction, el a început să trăiască în post şi rugăciune. Ascetul nu a renunţat însă la meşteşugul său de cârpaci, iar banii pe care îi primea îi împărţea în trei: o parte era închinată lui Dumnezeu, o altă parte săracilor şi cea de-a treia parte o păstra pentru nevoile personale.

Înaintând în viaţa duhovnicească, Sfântul Galaction s-a zăvorât în chilie, legându-se cu lanţuri de un perete. Creştinii temători de Dumnezeu îi aduceau mâncare printr-o fereastră mică. Pustnicul stătea puţin pe genunchi şi, aşa cum era legat în lanţuri, mânca doar pâine uscată şi apă. În chilia Sfântului Galaction nu se găsea nimic altceva decât o rogojină veche cu care se acoperea.

În curând, oamenii au început să vină la monah pentru povăţuire duhovnicească. El primea atât pe cei bogaţi, cât şi pe cei săraci, iar cuvintele sale erau pline de putere duhovnicească. Le alina necazurile şi le aducea mângâiere sufletească. În rugăciune, Sfântul Galaction avea un har deosebit.

Odată, când regiunea Vologda suferea de multă vreme de secetă, episcopul Antonie a venit la biserica Preasfintei Treimi într-o procesiune bisericească şi trimiţând după cuviosul nevoitor, îi cerea să vină şi să se roage împreună cu poporul pentru izbăvirea de nenorocire. Făcând ascultare, Sfântul Galaction şi-a părăsit chilia şi a venit să se roage în biserică, iar Domnul a trimis o ploaie îmbelşugată peste pământul însetat.

Pustnicul a avut o descoperire de la Dumnezeu despre unele nenorociri ce ameninţau Vologda. Plecând din chilia sa în lanţuri, a mers până la o colibă de lut şi a spus: „Păcatele noastre au adus polonezi şi lituanieni peste noi. Să postim, să ne rugăm şi să construim o biserică în cinstea Icoanei Maicii Domnului „Semnul” (27 Noiembrie), astfel încât Împărăteasa Cerului să izbăvească Vologda de mânia lui Dumnezeu aşa cum a făcut înainte şi cu Novgorodul.”

Unul dintre cei de faţă, Nechai Proskurov, a spus: “El nu este îngrijorat pentru noi, ci pentru el însuşi; vrea doar să aibă o biserică mai aproape de el. Şi ce se va întâmpla cu biserica după ce vei muri, bătrâne?”

Sfântul Galaction a răspuns atunci cu seriozitate: „Urgia se apropie de Vologda. După mine, în locul în care trăiesc va fi slăvit Dumnezeu şi se va ridica şi o mănăstire.” De asemenea, el a spus că biserica Sfintei Treimi, construită de Nechai, va arde, iar casa lui va fi distrusă. Trecând pe lângă biserica închinată Sfântului Dimitrie din Priluki (11 Februarie) a spus: „Dimitrie, făcătorul de minuni, s-a rugat Mântuitorului pentru cetate, dar ei îşi bat joc de el. În jurul bisericii lui au ridicat prăvălii şi şi-au întins mărfurile. Această biserică va fi distrusă”.

Profeţia dreptului Galaction s-a împlinit curând. În septembrie 1612, polonezii şi lituanienii romano-catolici au luat cu asalt Vologda, omorând mulţi dintre locuitori. Ei au profanat şi prădat bisericile lui Dumnezeu, dând foc oraşului şi împrejurimilor acestuia.

Precum a prezis Sfântul Galaction, casa şi biserica construite de Nechai au ars, acelaşi lucru întâmplându-se şi cu biserica Sfântului Dimitrie.

Sfântul Galaction a fost omorât de către invadatorii romano-catolici pe 24 septembrie 1612. Creştinii evlavioşi au îngropat trupul cuviosului mucenic în chilia sa, iar pe locul îngropării sale au început să se facă multe vindecări miraculoase. În timpul episcopului Varlaam (1627-1645), pe locul în care se aflau moaştele Cuviosului Mucenic Galaction, a fost construită o biserică în cinstea Icoanei „Semnul” a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu şi a fost ridicată şi o mănăstire. Cu binecuvântarea arhiepiscopului Marcel (1645-1663), s-a ridicat în mănăstire şi o catedrală închinată Sfântului Duh, mănăstirea preluând hramul bisericii mari.

(TRADUCERE: FRĂŢIA ORTODOXĂ MISIONARĂ “SFINŢII TREI NOI IERARHI”)

Sursa: http://acvila30.wordpress.com/

SĂ NE RUGĂM PENTRU EPISCOPUL CIPRIAN ŞI ARHIDIACONUL IOAN, REPREZENTANŢII BOR LA DIALOGUL CU CATOLICII, ŞI NU MAI PUŢIN PENTRU TOŢI REPREZENTANŢII ORTODOCŞI AI BISERICILOR ORTODOXE SURORI!

SĂ NE RUGĂM PENTRU EPISCOPUL CIPRIAN ŞI ARHIDIACONUL IOAN, REPREZENTANŢII BOR LA DIALOGUL CU CATOLICII, ŞI NU MAI PUŢIN PENTRU TOŢI REPREZENTANŢII ORTODOCŞI AI BISERICILOR ORTODOXE SURORI!

 Ca şi anul trecut, Delegaţii Bisericii Ortodoxe Române în această comisie de dialog teologic sunt Preasfinţitul Părinte Ciprian Câmpineanul, Episcop vicar patriarhal, Secretarul Sfântului Sinod,

şi părintele profesor universitar dr. Ioan Ică jr. de la Facultatea de Teologie Ortodoxă ”Andrei Şaguna” din Sibiu (cf. Basilica/ 17 sept. 2010)

SĂ NE RUGĂM PENTRU EI, CA DOMNUL SĂ-I ÎNTĂREASCĂ ŞI SĂ-I PĂZEASCĂ ÎN CREDINŢĂ DREAPTĂ, ÎN NĂDEJDE NEÎNFRUNTATĂ ŞI ÎN DRAGOSTE DE ADEVĂR, CA SĂ DEA MĂRTURIA CEA BUNĂ DESPRE MIREASMA DUHOVNICEASCĂ A ORTODOXIEI SPRE LUMINAREA CELOR CE SUNT ÎN BEZNA RĂTĂCIRII ŞI RIDICAREA DIN PRĂPASTIA CĂDERII DE LA DUMNEZEU – CEL CE ESTE “CALEA, ADEVĂRUL ŞI VIAŢA” TUTUROR.

DOMNUL SĂ-I ARATE NOI MARCU EVGHENICUL, NOI PALAMA, NOI FOTIE, NOI VASILIE, NOI GURĂ-DE-AUR, NOI GRIGORIE TEOLOGUL, SPRE SLAVA SFINTEI LUI BISERICI ŞI SPRE MÂNTUIREA ÎNTREGII LUMI.

ARHIEREI ŞI PREOŢI, PROSCOMIDIŢI,
MONAHI ŞI MIRENI, POMENIŢI!

DOMNUL SĂ PĂZEASCĂ VIA SA DE NOI VISARIONI, ISIDORI, DAMIANI…!

Sursa: http://acvila30.wordpress.com/

SFÂNTUL NOU MUCENIC PETRU ALEUTUL - 24 SEPTEMBRIE

S F Â N T U L  N O U  M U C E N I C 

P E T R U   A L E U T U L

24 septembrie

Sfinte Noule Mucenice Petru,

roagă-te pentru noi!

Tropar (Glasul întâi)

O Petru, pe piatra credinţei tale a ridicat Hristos Biserica Sa,

şi în sângele tău a sfinţit El tărâmurile noastre.

Prin tine, poporul tău a fost sfinţit, Aleutinule;

din cea mai îndepărtată insulă a apusului
a ridicat El lumină pentru toţi.

Slavă Lui care te-a slăvit pe tine.

Slavă Lui care te-a încoronat pe tine.

Slavă Lui care a pregătit alinare tuturor prin tine.

 La începutul anilor 1800, pe când Alaska era încă tărâm rusesc, în insula Kodiak trăia un tânăr aleut pe nume Cungagnaq. Când fu botezat de către misionarii ieromonahi ortodocşi ruşi, el primi numele creştin de P e t r u.

În 1815, P e t r u care acum avea paisprezece ani, îi însoţea pe treisprezece negustori de blănuri care au fost trimişi într-o expediţie de către o companie ruso – americană. Dar pe când se apropiau de California, corabia lor fu jefuită de către marinarii

spanioli şi toţi cei paisprezece care se aflau la bord au fost luaţi prizonieri la San Francisco. În temniţă, P e t r u se afla închis împreună cu un om pe nume Kychaly. Despărţiţi de ceilalţi, aceştia doi avură de îndurat chinuri şi mai mari.

A doua zi, un preot romano – catolic intră în celula lor, însoţit de câţiva indieni.

- Am venit la tine, începu preotul, pentru că sunt un om milostiv şi vreau să vă ajut să vedeţi eresurile în care vă aflaţi. Aţi fost luaţi prizonieri pentru că aţi îndrăznit să intraţi în apele noastre teritoriale. Dar îmi fac griji pentru voi din pricina credinţelor voastre greşite. Vreţi să primiţi credinţa B isericii Romano – Catolice? îi întrebă pe neocolite.

- Noi suntem creştini ortodocşi, mădulare ale Bisericii lui H r i s t o s şi nu vom părăsi niciodată adevărul.

- Tinere, nu ştii ce vorbeşti, continuă preotul. Dacă te alături nouă, atunci te alături la ceva bun şi drept.

Tânărul P e t r u se uită la preotul iezuit fără nici o urmă de teamă. Mai degrabă îl compătimea pentru că nu înţelegea cum se cuvine învăţăturile lui H r i s t o s.

-Spui că ai fi un om milostv şi că îmi vorbeşti cu bunătate şi cu dreptate,dar faptele tale nu dau mărturie despre aceste virtuţi. Cum poate cineva care pretinde că este creştin şi omul lui Dumnezeu, să justifice aceste fapte?

Preotul se dădu înapoi când văzu îndrăzneala lui P e t r u.

-Îţi poruncesc să devii romano – catolic ! Dacă refuzi să faci asta de bună voie, atunci probabil că tovaraşii mei te vor putea îndupleca prin tortură. Te îmbie mai mult asta, tinere?

-Fă ce vrei cu mine, răspunse băiatul. Nu mi-e teamă. Prin harul lui Dumnezeu

sunt ortodox şi nu îmi voi părăsi Biserica care îmi este dragă, adevărata Biserică a lui

H r i s t o s.

Preotul continuă să-i batjocorească şi să-i ameninţe pe cei doi. Era hotărât să se impună. Făcându-le semn cu mâna oamenilor săi, porunci:

- Vedeţi dacă puteţi să-l ajutaţi pe acesta cu limba ascuţită să se răzgândească mai întâi, spuse el, arătând către P e t r u.

Bărbaţii îl prinseră pe tânărul aleut şi la porunca preotului, începură să-i taie degetele de la mâini şi de la picioare, unul câte unul. După ce au împlinit cu meticulozitate ordinul preotului, i-au tăiat tânărului şi mâinile şi picioarele. P e t r u se ruga să primească putere, ca să poată îndura patimile pentru Domnul său iubit şi împărăţia Lui.

- Eşti gata să te lepezi de credinţa ta? spuse rânjind preotul. Nu ai îndurat destul?

P e t r u tăcea. Sfârsitul vieţii sale pământeşti era aproape şi era hotărât să moară creştin ortodox. În cele din urmă, preotul porunci ca tânărului să-i fie scoase măruntaiele. În dureri îngrozitoare, cu sângele curgând şiroaie pe pământ, P e t r u, credinciosul creştin ortodox, primi cununa sfântă a izbânzii şi intră în împărăţia cerurilor, fiind astfel primul american băştinaş care s-a numărat în cetele sfinte ale mucenicilor.

A doua zi, Kychaly şi ceilalţi prizonieri trecură prin aceleaşi chinuri. Totuşi, în timpul nopţii sosi o poruncă din Monterrey care cerea ca prizonierii să fie eliberaţi numaidecât. În dimineaţa următoare cu toţii erau liberi. Numai moaştele tânărului mucenic aleut rămaseră. Mormântul său este necunoscut, dar se spune că ar fi într-un cimitir indian din Mission Delores.

În 1980, P e t r u, tânărul american băştinaş a fost canonizat de către Biserică şi este pomenit în fiecare an la data de 24 s e p t e m b r i e. Aşa cum şi Sfântul Herman de Alaska s-a rugat când a auzit cum a pătimit P e t r u, tot aşa şi noi, căutând mijlocirea sa, rostim cuvintele sale: ”Sfinte mucenice P e t r u, roagă-te pentru noi”.

 

Tropar (Glasul al patrulea)

Astăzi Alaska se bucură şi America sărbătoreşte,

Pentru că lumea nouă a fost sfinţită prin mucenicie.

Kodiak răsună de cântecele de mulţumire,

Iliamna şi Kenai asistă la sărbătoarea credinţei.

Apostolul şi mucenicul Iuvenalie este slăvit,

Iar Petru the Aleutinul este mărit prin sacrificiul său acceptat,

Prin dragostea şi supunerea lor în faţa Domnului,

Ei s-au arătat pregătiţi să-ndure
persecuţii şi moarte pentru Adevăr,

Iar acum, din Împărăţia cea Cerească,
mijlocesc pentru sufletele noastre!

Condac (Glasul al patrulea)

Astăzi Valaam se alătură Alaskăi

În sărbătorirea acestei zile sfinte,

Pentru că fiul ei spiritual Iuvenalie

Cu dragoste îl îmbrăţişează pe noul mucenic Petru.

Împreună au suferit pentru Domnul în America

Şi au unit lumea veche cu cea nouă prin sacrificiul lor acceptat.

De acum şi până-n veci, ei stau în faţa Domnului Slavei

şi mijlocesc pentru sufletele noastre.

 

Surse: FOM, OCA, http://www.umich.edu/~ocf/saint_peter_the_aleut.htm,

22 septembrie: Pomenirea Sfinţilor 26 de Cuvioşi Mucenici Zografiţi care în foc s-au săvârşit

* File din "Noul Sinaxar al Bisericii Ortodoxe"
al Ierom. Macarie Simonopetritul şi din slujba slavonă

PRINOS DE POMENIRE ŞI RUGĂCIUNE

CĂTRE MAICA DOMNULUI ŞI

SFINŢII MUCENICI DE LA ZOGRAFU

22 septembrie

Pomenirea Sfinţilor
 26 de Cuvioşi Mucenici Zografiţi

care în foc s-au săvârşit

În 1274, la Sinodul de la Lyon, Împăratul Mihail al VIII - lea Paleologul (1261 - 1282) a semnat unirea bisericilor (ortodoxă şi catolică - n.tr.), pentru a-şi asigura sprijinul politic al papei şi a putea să restaureze Imperiul Bizantin dezorganizat de stăpânirea latină (1204-1261).

În Constantinopol unirea a provocat o puternică furtună antiunionistă în toate straturile sociale. Majoritatea clerului şi poporului o respingea şi îl considera trădător al credinţei pe oricine se declara filounionist. În prima linie a opoziţiei se găseau monahii şi în special athoniţii, care întotdeauna au fost străjeri ai Ortodoxiei. Hotărât să impună unirea prin violenţă, Mihail al VIII - lea în colaborare cu Patriarhul Ioan al XI - lea Vekkos (1275-1282) s-a întors mai întâi împotriva acestora, deşi până atunci era entuziast susţinător al lor. Se menţionează că cei doi conducători latino-cugetători ai statului şi ai bisericii s-au dus în Sfântul Munte cu ajutor militar din partea papei pentru a-i constrânge pe athoniţi să accepte unirea.

În acest timp, aproape de mănăstirea Zografu pustnicea un bătrân monah, care obişnuia să citească de multe ori pe zi Imnul-Acatist al Născătoarei de Dumnezeu înaintea icoanei ei. Când latino-cugetătorii s-au apropiat de mănăstire, stareţul a auzit din icoană un glas, care îl sfătuia să se ducă repede în mănăstire şi să vestească faptul că s-au apropiat duşmanii credinţei; câţi vor dori cununa cea mucenicească să rămână unde sunt. Vestea bătrânului i-a făcut pe majoritatea monahilor să se îndepărteze în munţii din împrejurimi. Însă douăzecişidoi - împreună cu egumenul, şi patru laici, s-au închis în turnul mănăstirii. Latino-cugetătorii foloseau linguşiri şi promisiuni de bani cu scopul de a-i face să cedeze şi să accepte falsa unire. Dar monahii, indiferenţi la cele pământeşti, au mărturisit că singurul Cap al Bisericii este Hristos şi l-au anatematizat pe papă şi unirea. Catolicii, ieşindu-şi din fire, au aprins un foc în jurul turnului ca să-i ardă de vii, în timp ce sfinţii îl lăudau pe Dumnezeu*. În 1873 pe locul turnului ars a fost ridicat un monument unde arde o candelă nestinsă.

Fragmente liturgice din Slujba Icoanei Maicii Domnului

 Prevestitoarea şi a Cuvioşilor Mucenici Zografiţi

Veniţi toţi fiii Bisericii de Răsărit să o proslăvim pe Împărăteasa Cerului şi a pământului care din înălţimea Cerului ne priveşte şi spre nevoinţe ne întăreşte, iar răzvrătirile ereticilor ce se scoală asupra noastră le biruieşte şi de unde au venit le întoarce.

Veniţi toţi locuitorii Muntelui Atonului, cei neclintiţi în Ortodoxie, să o proslăvim pe Apărătoarea şi Îndrumătoarea noastră cea minunată, pe Născătoarea de Dumnezeu Cea Pururea Fecioară, care de mântuirea noastră întotdeauna se îngrijeşte şi nu îngăduie să cădem în ereziile cele păgubitoare.

Când latinii, cei scârbitori de Dumnezeu, precum lupii îmbrăcaţi în blană de oaie au năvălit asupra pământului dat sorţi Ţie, Stăpână, atunci un părinte cuvios ce asemeni unui sihastru se ruga înaintea icoanei Tale a auzit glasul Tău, Născătoare de Dumnezeu, vestind acestea: „Grăbeşte-te a merge în mânăstirea ta şi a vesti fraţilor că se apropie vrăjmaşii ". Îndreptându-se într-acolo, acesta a văzut icoana Ta, de la care auzise vestirea, stând deasupra porţilor mânăstirii şi prin această minune s-au adeverit cele spuse. Pentru aceasta prăznuind în fiecare an amintirea acestei minuni, Te slăvim acum ca pe o Apărătoare a neamului creştinesc şi îţi strigăm cu mulţumire: Bucură-Te, ceea ce prin naşterea Ta neamul omenesc de linguşirea diavolească l-ai izbăvit şi de amăgirea ereticească pururea ne izbăveşti.

Nu numai muntele Atonului, ci şi toate ţările creştine drept-măritoare Te slăvesc, Maica lui Dumnezeu, căci nu i-ai lăsat pe cei molipsiţi de gândirea latinilor să ridice cornul asupra lor şi dreapta credinţă în ele până astăzi nevătămată o ai păzit.

Vestind tuturor slava cea veşnică a cuvioşilor mucenici de la Zografu, care au pătimit de la latini, lumină cerească, ca o cunună prealuminată deasupra Bisericii spre pomenirea lor o ai ivit, Doamne, ca auzind aceasta dreptcredincioşii, în Ortodoxie să se întărească, iar latinii în înşelarea lor să se ruşineze.

Capul Bisericii este Fiul Tău, Născătoare de Dumnezeu, căci El o a răscumpărat cu cinstitul Său sânge de sub stăpânirea diavolului şi acum, prin păstorii Săi o cârmuieşte. Trufaşii episcopi ai Romei i-au răpit lui Hristos acest drept zicând că se cuvine lor. Pentru aceasta, precum Arie cel fără de minte, sunt despărţiţi de Sfânta Biserică şi partea lor este cu vînzătorul Iuda şi cu cei ce strigau: „Ia-L, ia-L şi răstigneşte-L!".

Te mărim pe Tine, Preacurată Născătoare de Dumnezeu, şi cinstim chipul Tău preasfânt prin care rătăcirea latinilor o ai vădit, iar pe noi în Ortodoxie ne-ai întărit.

Bucură-Te, Doamnă preamilostivă, Prevestitoare preabună. Bucură-Te, apărătoare puternică a Athosului, Îndrumătoarea şi Păzitoarea monahilor. Bucură-Te, ceea ce în timpul nopţii veghezi, păzind cu acoperământ Tău ţările ortodoxe. Bucură-Te, ajutorul tuturor şi mântuirea sufletelor noastre.

O, preaslăvită minune! Icoana Maicii Domnului cea din Aton, fiind vie a grăit prevestind năvălirea vrăjmaşilor. Pentru aceasta veseliţi-vă monahi ai Atonului şi chemaţi toată făptura să-i cânte Preablagoslovitei: Ceea ce eşti plină de har, bucură-Te, cu Tine este Domnul, Cela ce prin Tine dă lumii mare milă.

(un material de monahul Leontie şi Xenia Tănăsescu-Vlas după izvoare greceşti şi slavoneşti)

http://impantokratoros.gr/C34E7BD6.ro.aspx