Pagini

duminică, 6 februarie 2011

ORTODOXIA, COMOARA NOASTRĂ! - Omilie a Mitropolitului Augustin Kandiotis la pomenirea Sfântului Fotie, Patriarhul Constantinopolului

Omilie a Mitropolitului Augustin Kandiotis la pomenirea
Sfântului Fotie, Patriarhul Constantinopolului
 - 6 februarie -
 DIN CARTEA:


ORTODOXIA, COMOARA NOASTRĂ!

Iubiţii mei, suntem creştini ortodocşi. Adică aparţinem Bisericii care păstrează credinţa adevărată care este Ortodoxia. În Ortodoxie nu există minciună. Toată este adevăr. Este ca aurul care a trecut prin multe cuptoare şi este curat 100%. Lucrul acesta îl acceptă şi străinii, care nu aparţin Bisericii noastre. Biserica Ortodoxă are o măreţie. Îl emoţionează şi îl atrage pe acel om care are dispoziţie bună şi vrea să cunoască adevărul. De aceea se cuvine să-I mulţumim lui Dumnezeu că ne-am născut ortodocşi şi să-L rugăm să rămânem fii credincioşi şi afierosiţi Ortodoxiei.
Dar pentru a ajunge până la noi Ortodoxia, a trebuit să aibă loc lupte şi să se verse sângele aleşilor ei copii. Mari Dascăli şi Părinţi au întărit credinţa ortodoxă prin învăţătura lor înţeleaptă şi prin luptele lor. Între marii Părinţi şi Dascăli ai Bisericii, care s-au luptat pentru întărirea Ortodoxiei, se disting doi: unul este Atanasie cel Mare, pe care îl sărbătorim pe 18 ianuarie, iar altul este Sfântul Fotie, pe care îl sărbătorim pe 6 februarie. Sfântului Fotie îi vom dedica această omilie a noastră.

***


6 februarie: Pomenirea Sfântului Fotie, Patriarhul Constantinopolului - “O turmă, un păstor!” - Omilia Mitropolitului Augustin Kantiotis

Omilie a Mitropolitului Augustin Kandiotis la pomenirea
Sfântului Fotie, Patriarhul Constantinopolului
 - 6 februarie -
Din cartea:


 “O TURMA, UN PASTOR!”
(Ioan 10, 9-16)



 
Iubiţii mei, ciobanul îşi iubeşte oile, se interesează de ele. Le conduce la păşuni şi la izvoare. Le paşte, le adapă, iar seara le aduce înapoi. Le numără şi le păzeşte în staul. Dacă lipseşte vreo oaie, ciobanul cel bun nu poate fi liniştit. Se întoarce înapoi şi aleargă până o găseşte. Şi când o găseşte, o pune pe umărul său şi o aduce în staul. În nopţile de iarnă, când în munţi este zăpadă şi coboară lupii, ciobanul este neliniştit. Şi păzeşte staulul cu câinii ciobăneşti. Aceştia latră şi nu-i lasă pe lupi să se apropie. Şi când o oaie se îmbolnăveşte, atunci se îngrijeşte de ea în mod deosebit.
Dar există un cioban care îşi iubeşte mai mult decât oricine oile. Şi acest cioban îndurător, ciobanul cel bun, este Domnul nostru Iisus Hristos. Oile lui suntem toţi oamenii. Oi cuvântătoare sau raţionale conduce Hristos. Între ciobanul pe care-l cunoaştem şi Domnul nostru Iisus Hristos ca păstor al sufletelor există asemănări.

Precum ciobanul îşi ia oile şi le duce la păşuni şi la izvoarele cele răcoroase, aşa şi Hristos pe oile sale, pe creştini, îi conduce la păşuni. Care sunt aceste păşuni? Sunt sfintele cărţi, este predica Evangheliei, este Sfânta Scriptură. Aici pasc oile cele cuvântătoare.

Şi precum ciobanul a construit un staul şi acolo îşi adăposteşte şi îşi păzeşte oile, aşa şi Hristos a zidit Sfânta lui Biserică, care este staul şi acolo îşi adăposteşte şi îşi ocroteşte oile Sale cuvântătoare, pe creştini.

Şi precum ciobanul are câini ciobăneşti care latră, aşa şi Hristos în Biserica Lui are – şi vai dacă nu ar avea! – câini ciobăneşti. Şi câinii ciobăneşti, care latră şi nu îi lasă pe lupi să se apropie, sunt propovăduitorii Evangheliei.

Şi precum ciobanul, când îşi pierde o oaie, nu se linişteşte până nu o găseşte, aşa şi Hristos nu s-a liniştit, ci a coborât din cele cereşti aici pe pământ, ca să afle oaia cea pierdută şi s-o conducă spre mântuire.

Şi ceva mai presus a adăugat Hristos. Nici un cioban nu-şi jertfeşte viaţa pentru oi; profită de pe urma oilor. Dar Hristos nu profită de pe urm:a oilor lui, nu le exploatează. N-are niciun folos de la creştini, dar El însuşi s-a jertfit pentru mântuirea omenirii.

Aşadar, Hristos este Păstorul cel Bun, precum zice în Evanghelie: “Eu sunt păstorul cel bun” (Ioan 10, 14). Şi noi suntem oile Lui. Hristos se îngrijeşte de Biserica Lui. Şi acum, când este în ceruri, continuă să se intereseze de oile Lui.

Odată, când erau ciobani cu mii de oi, nu puteau să le pască singuri. De aceea aveau şi ajutoare. Păstorul care avea turma cea mare se numea marele baci, şi acesta avea ajutoare, pe baci, care îl ajutau. Aşadar, aşa se numeşte şi Hristos în Scriptură; nu este o denumire inventată de mine. Este să spunem marele baci, “arhipăstorul” (I Petru 5, 4), care are mii şi milioane de oi. Şi aici jos, pe pământ, are ajutoare, păstori cărora le-a încredinţat turma. Aceştia sunt preoţii, arhiereii, patriarhii, şi în general toţi clericii. Şi Biserica noastră, ca să-şi îngrijească mai bine oile, s-a împărţit în episcopii şi enorii, în mici şi mari.

***

Un astfel de bun păstor, din cei aşezaţi de Hristos peste oile Lui, este Patriarhul Fotie, care este sărbătorit astăzi.



+ Episcopul Augustin

(Omilia Mitropolitului de Florina, părintele Augustin Kantiotis
în Sfânta Biserică a Sfântului Fotie, în Pentavriso, Eordeea, 6 februarie 1974)


Sursa: fragment din Cartea “Ne vorbeşte Părintele Augustin, Mitropolitul de 103 ani”; Vol I, pp. 165, 169

sâmbătă, 5 februarie 2011

SLUJBA CELUI ÎNTRE SFINŢI PĂRINTELUI NOSTRU FOTIE CEL MARE, PATRIARHUL CONSTANTINOPOLULUI, CEL ÎNTOCMAI CU APOSTOLII ŞI MĂRTURISITORUL (II) UTRENIA

LUNA FEBRUARIE
ÎN ACEASTĂ LUNĂ, ZIUA A ŞASEA:

POMENIREA CELUI ÎNTRE SFINŢI PĂRINTELUI NOSTRU
FOTIE CEL MARE,
PATRIARHUL CONSTANTINOPOLULUI,
CEL ÎNTOCMAI CU APOSTOLII ŞI MĂRTURISITORUL


LA UTRENIE

La Dumnezeu este Domnul...,
se cântă troparul praznicului (o dată),
troparul Sfântului Fotie (o dată).

Slavă..., al Sfântului Vucol.

Şi acum..., al praznicului

După Catisma întâi, se cântă SEDEALNA sfântului, glas 1,

Podobie: Mormântul Tău, Mântuitorule…

Ca un soare luminos strălucind de la răsărit, luminezi tot pământul cu înaltele dogme şi risipeşti întunericul prea-relelor eresuri. Pentru aceasta, săvârşim astăzi pomenirea ta cea luminoasă, Fotie, părintele nostru.

Slavă…, Şi acum…, a praznicului:

Soborul îngeresc să se spăimânteze de minune, iar noi oamenii cu glasuri să strigăm cântare, văzând negrăita lui Dumnezeu pogorâre: Cum Cel de Care se cutremură puterile cereşti, se vede purtat acum de mâini bătrâneşti, Unul Iubitorul de oameni?

După Catisma a doua, se cântă SEDEALNA sfântului, glas 4

Podobie: Degrab ne întâmpină…

Fiind împodobit şi luminat cu înţelepciunea, păstor cu totul îndumnezeit şi stâlp neclintit al Bisericii Ortodoxe te-ai arătat, ierarhe, din insuflarea cea dumnezeiască, îndreptând poporul binecredincios către păşunile mântuirii. Pentru aceasta, părinte Fotie, minunat te-a arătat Hristos întru cele sfinte.

Slavă…, Şi acum…, a praznicului:

Preacurata Maica Ta şi Născătoarea de Dumnezeu Fecioară, în Biserică Te-a adus ca pe un Prunc, Hristoase; şi bucurându-se Te-a primit în braţe bătrânul Simeon, strigând: Dezleagă-mă acum de legătura trupului, Mântuitorule, căci Te-am văzut pe Tine, Lumina cea mai înainte de veci, întrupându-Te.

La POLIELEU, MĂRIMURILE:

Stih 1: Dat-ai trupurile robilor Tăi să le mănânce păsările cerului.

Stihiră: Mărimu-te pe tine, sfinte ierarhe Fotie, şi cinstim sfântă pomenirea ta, zicând: pe lauda ortodocşilor.

Altă stihiră: Veniţi toţi credincioşii să-l lăudăm pe marele Fotie, pe apăratorul ortodocşilor, zicând: pe ruşinătorul eresurilor.

Stihuri:

2. Lămuritu-ne-ai pe noi precum se lămureşte argintul.

3. Trecut-am prin foc şi prin apă, dar ne-ai scos pe noi la odihnă.

4. Pentru aceasta nu ne vom teme, când se va tulbura pământul.

5. Strigat-au drepţii şi Domnul i-a auzit pe ei şi din toate necazurile lor i-a izbăvit pe ei.

6. Sfinţilor care sunt pe pământul Lui, minunate a făcut Domnul toate voile Sale întru dânşii.

Apoi: Slavă…. Slavă Ţie, Treime… şi celelalte.

Sedealna sfântului, glas 4:
Podobie: Spăimântatu-s-a Iosif…

Ca un ierarh slăvit, ca un slujitor al lui Hristos şi înţelept tâlcuitor al darurilor celor mai presus de cuvânt, ţi-ai săvârşit fără prihană petrecerea. Strălucit-ai ca o lumină tuturor marginilor cu cuvântul tău bogat, propovăduind strălucirea adevăratei înţelepciuni şi dogmele Ortodoxiei. Pentru aceasta, Biserica te cinsteşte ca pe un mare arătător de cele sfinte.

Slavă…, Şi acum…, a praznicului.

Antifonul 1 al glasului 4:

PROCHIMENUL, glasul 4

Dreptul ca finicul va înflori şi ca cedrul cel din Liban se va înmulţi.

Stih: Fiind sădit în casa Domnului în curţile casei Dumnezeului nostru va înflori.

Toată suflarea ….

Evanghelia de la Luca (XXI: 12 – 19):
“Zis-a Domnul către ucenicii Săi: Păziţi-vă de oameni…”
(Caută marţi, în săptămâna a 22-a după Rusalii)

Psalmul 50

Slavă…, glasul 2:

Pentru rugăciunile Sfântului ierarh Fotie, Milostive, curăţeşte mulţimea greşelilor noastre.

Şi acum…

Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Milostive, curăţeşte mulţimea greşelilor noastre.

Stih: Miluieşte-ne, Dumnezeule, după mare mila Ta şi după mulţimea îndurărilor Tale curăteşte fărădelegile noastre.

Şi Idiomela, glasul 6:

Tâlcuind cuvântul Evangheliei, cu felurită înţelepciune şi cu neîntrecută puterea cuvântului ai mustrat pe hulitorii adevărului, preasfinţite Fotie, iar buna încredinţare a neprihănitei credinţe neatinsă ai păzit-o Bisericii. Şi acum, primind plata nevoinţelor tale, roagă-te Treimii celei mai presus de fiinţă, să dăruiască milă sufletelor noastre.

CANOANELE SFÂNTULUI

Se pun trei canoane: al praznicului pe 6 şi două ale Sfântului Fotie pe 8.


Canonul întâi al Ierarhului
(al cărui acrostih în elină este: “Fotie este lumină Bisericii”)

Cântarea 1, glasul 4:
Deschide-voi gura mea

Luminează-mă cu strălucirea Ta, Treime de o fiinţă, ca bineîntemeiat să laud pe Fotie dumnezeiescul, luminătorul cel prealuminat al Bisericii, prin care s-a nimicit diavoleasca înşelăciune.

Ca pe un mare învăţător şi întocmai la obicei cu Apostolii, strălucind de plinătatea dumnezeiescului Duh, te fericeşte pe tine astăzi Biserica lui Hristos, de Dumnezeu înţelepţite Fotie, locaşul înţelepciunii.

Chemat fiind spre cele desăvârşite, toată silinţa ţi-ai dat-o pentru câştigarea feluritelor înţelepciuni, dar luminat fiind de dumnezeiescul har, cunoştinţei celei de sus te-ai arătat vistier.

Al Născătoarei:

Întărire şi putere, ajutor şi sprijin s-a făcut rugăciunea ta către Domnul, celor ce aleargă la acoperământul tău cel puternic şi pe tine te măresc, Preacurată Stăpână.

Canonul al doilea al Ierarhului
(al cărui acrostih în elină este: “Să fie cântat Fotie, de Dumnezeu cugetătorul”)

Cântarea 1, glas 8:
Pe Faraon ce se purta în car…

Strălucind mai presus de fire ca un curat cu sufletul, te-ai împărtăşit din strălucirea Celui în Trei Sori, sfinte. Luminează-mi şi mie mintea cu purtătoarele de lumină rugăciunile tale, ca după vrednicie să te cânt pe tine, Fotie, omul cel ceresc.

Cuprins de nesfârşita dragoste, cu cuget de Dumnezeu înţelepţit, toată înţelegerea din afară ai supus-o cu adevărat cuvântului harului şi te-ai arătat dascăl de Dumnezeu primitor prin insuflare de sus.

Râu îmbelşugat, ce curgi cu dumnezeieşti valuri, care din Eden se revarsă şi adapă în chip bogat brazdele Bisericii lui Hristos cu şuvoaie înţelegătoare, te-ai arătat cu adevărat Fotie, tăinuitorule al celor negrăite, de Dumnezeu grăitorule.

Al Născătoarei:

Din preacuratele şi fecioreştile tale sângiuri, luând trup înţelegător, însufleţit şi cu minte, Cuvântul, Cel ce este mai presus de tot ce se numeşte dumnezeu, S-a arătat în două firi la ieşire, dar într-un ipostas, Născătoare de Dumnezeu, ceea ce eşti cu totul fără de prihană, şi pe omul cel stricat l-a mântuit.

Catavasie: Pământul cel roditor de adâncime…

Cântarea 3:
Pe ai tăi cântăreţi…


Cu adevărat viaţa ta s-a arătat îndumnezeită şi împodobită cu dumnezeişti virtuţi. Pentru aceasta, ai fost aşezat păstor prea mare al Bisericii şi ierarh de Dumnezeu înţelepţit, Fotie.

Dovedit-ai cu gura ta, Fotie, în chip adevărat şi de Dumnezeu insuflat, ca fiind plin de toată înşelăciunea şi departe de învăţătura Duhului, cugetul papei Nicolae, stăpânitorul Romei celei Vechi.

Cu lumina înţeleptelor tale învăţături ai izgonit cu totul cumplitul întuneric al ereziilor, iar Biserica, luminată fiind cu harul tău, Fotie, se bucură dănţuind.

Al Născătoarei:

Ca un tron în chipul focului porţi pe Stăpânul şi Domnul tuturor, Care născându-Se din pântecele tău, prin nespusa bunătate, a mântuit pe om din stricăciune, ca un Iubitor de oameni.

Al doilea Canon:
Cel ce ai întărit dintru început…

Îndreptează negreşit către cărările mântuirii, Părinte, neprihănita turmă a lui Hristos, pentru care ai luptat şi te-ai nevoit vitejeşte împotriva ereziilor ca un păstor adevărat.

Îndepărtatu-s-a ruşinat de dumnezeiasca lumină a înţeleptelor tale cuvinte, nebunul papă Nicolae – cel fără de Hristos, ce uneltea felurite prigoane împotriva ta, şi l-ai biruit desăvârşit pe vrăjmaşul Ortodoxiei prin sârguincioasă împotrivirea ta.

Propăvăduit-ai, Fotie, că Duhul Sfânt, Cel întocmai cinstit împreună cu Tatăl şi de un scaun cu Fiul, purcede negrăit numai din Dumnezeu Tatăl şi prin Fiul se arată lumii.

Al Născătoarei:

Înfrumuseţată fiind cu frumuseţile curăţiei celei preastrălucitoare, Duhul Sfânt a venit peste tine, Curată, şi te-a arătat Maică a lui Hristos, Atotţiitorului, rămânând iarăşi cu adevărat neprihănită Fecioară şi după naştere.

Catavasie: Întărirea celor ce nădăjduiesc spre Tine…

Sedelna, glas 8:
Pe Înţelepciunea şi Cuvântul…

Dorind din copilărie înţelepciunea, te-ai arătat împodobit cu fapte sfinte şi îngrădindu-te cu dumnezeieştile daruri ale Duhului, te-ai arătat prin curăţia sufletului cu adevărat bine glăsuitor al cuvântului lui Dumnezeu, Preasfinţite Fotie. O, înţelepte, roagă-te neîncetat să se dăruiască iertare de greşeli celor ce prăznuiesc cu dragoste sfântă pomenirea ta.

Slavă…. Şi acum… asemenea, a praznicului.

CONDACUL sfântului, glas 8:

Luminătorul Bisericii cel preastrălucit, preaîndumnezeitul povăţuitor al ortodocşilor, alăuta Duhului cea dumnezeieşte glăsuitoare şi preaputernicul potrivnic al eresurilor, să fie încununat acum cu laudele cântărilor, căruia îi strigăm: Bucură-te, preacinstite Fotie!

ICOSUL:

Îngere al Adevărului, ca un slujitor al înţelepciunii te-ai arătat, Fotie, cel ce străluceşti dumnezeieşte, propovăduind darurile Ortodoxiei cu glasul tău cel îngeresc; pentru aceasta, minunându-ne de strălucirea ta, strigăm:

Bucură-te, prin care Treimea se laudă în cântări,
Bucură-te, prin care vrăjmaşul e cuprins de împresurări;
Bucură-te, cela ce pentru Biserică eşti mare învăţător,
Bucură-te, cela ce pentru Ortodoxie eşti preaînţelept ritor;
Bucură-te, a sfintelor învăţături gură dumnezeiască,
Bucură-te, a cinstitelor porunci mireasmă;
Bucură-te, că mustri şi ruşinezi eresurile cu sunet,
Bucură-te, că ai pătimit prigoane cu dumnezeiesc cuget;
Bucură-te, cela ce cu slăviţii Mucenici întocmai la obicei eşti,
Bucură-te, cela ce în cinstitele corturi cu cuvioşii te veseleşti;
Bucură-te, prin care înşelăciunea se nimiceşte,
Bucură-te, prin care Adevărul frumos străluceşte;
Bucură-te, preacinstite Fotie.

Cântarea 4:
Cel ce şade în slavă…

Arătatu-te-ai, preasfinţite Fotie, vas cu totul luminat al înţelepciunii prin strălucirea petrecerii, teologhisind cu insuflarea dumnezeiescului Duh, ca unul căruia ţi s-au încredinţat dogmele Evangheliei.

Din buzele tale a curs dulceaţa dumnezeiescului dar, ce a secat veninul a toată clevetirea, căci harul curge în chip bogat din gura ta spre păstorirea binecredinciosului popor.

Surpând înălţările fărădelegii şi astupând gurile celor ce rău slavosloveau, cu tărie ai răbdat nedreptatea şi prigoana lor, şi ca aurul în topitoare te-ai arătat vrednic de moştenirea împărăţiei cereşti, preafericite Fotie.

Al Născătoarei:

Împotriva a toată ispitirea şi răutatea şarpelui şi împotriva feluritelor lui vicleşuguri, întăreşte, Fiică, inima mea cea smerită şi dăruieşte-mi lumina adevăratei cunoştinţe.

Al doilea canon:
Tu eşti puterea mea…

Lumină înţelegătoare având în inimă, înţelepte, pe Lumina, Care a strălucit din Lumină, din Izvorul cel întreit luminător, străluceşti de la Răsărit lumii întregi ca un soare neînserat, întru tot minunate Fotie, ca unul ce ai câştigat râvna Apostolilor.

Ca pe un următor îndeaproape al lui Hristos te mărim, căci ai pătimit cu blândeţe şi cu cuget răbdător prigoniri, scârbe şi rele pătimiri, iar în toată cercarea ai înălţat însufleţită rugăciune pentru prigonitorii tăi, fericite ierarhe Fotie.

Pe trâmbiţa cea frumos glăsuitoare a dumnezeiescului Duh, pe stâlpul Bisericii cel în chipul focului, pe gura cea preaînvederată a lui Dumnezeu, pe temelia cea neclintită a Ortodoxiei, pe preamarele ierarh Fotie să-l lăudăm mulţimile ortodocşilor cu prea minunat grai.

Al Născătoarei:

Ca să ne izbăvească pe noi din blestemul cel vechi, Cuvântul cel mai înainte fără de început şi împreună veşnic cu Dumnezeu, pentru bogăţia milei, din tine Fecioară S-a întrupat, arătând intrările mântuirii tuturor celor ce cu dreaptă credinţă cugetă despre tine, Născătoare de Dumnezeu.

Catavasie: Acoperit-a cerurile…

Cântarea 5:
Spăimăntatu-s-au toate…

Dacă s-a turbat cu trufia papa Nicolae al Romei împotriva Predaniei şi a cinstitelor Canoane ale Bisericii, fost-a mustrat de limba ta cea de Dumnezeu grăitoare, Părinte; şi fiind lovit de înţelepciunea ta, a fost doborât până la pământ.


Întăritu-s-a şi a căzut sinedriul cel fără de lege, care s-a întărâtat cu părere nebună împotriva bunei tale chemări, Părinte. Dar tu, chiar de ai pătimit prigoană, răsari marginilor lumii ca un soare luminos.


Urmând înţelepţeşte dogmelor celor de Dumnezeu insuflate, L-ai propăvăduit în chip slăvit pe Hristos singurul Dumnezeu şi Cap al Bisericii, preadrepte Fotie, iar pe întâistătătorul Romei l-ai arătat a fi între patriarhi, doar întâiul între cei deopotrivă cinstiţi.

Al Născătoarei:

Milostiveşte-L, Preacurată, pe Hristos Cel mult milostiv, ca să trimită marea şi dumnezeiasca Sa milă spre cei ce se află în scârbe şi prigoniri cumplite şi aleargă la bunătatea ta, Curată, cerând ajutor.

Al doilea:
Pentru ce m-ai lepădat…

Ca unul ce porţi nume puternic, te-ai arătat plin de dumnezeiască lumină, iar ca un ritor îndumnezeit făradelegea puternicului stăpânitor al Romei ai mustrat-o spre a sa îndreptare. De către toţi deci să fie lăudat Fotie cel Mare, ca un preaînvederat slujitor al lui Dumnezeu.

Nepricepând chemarea sufletului tău de cele cereşti cugetător şi măreţia luminatei tale înţelepciuni, fericite Fotie, cei ce au ridicat mâna nedreptăţii asupra ta, părinte, nu au priceput strălucirea ce te însufleţea.

Bulgarii, cei ce au primit sămânţa cea dumnezeiască a Evangheliei prin înţelepţii tăi propăvăduitori au învăţat a sta neclintiţi cu adevărat în Predania cea neprihănită a Ortodoxiei, Fotie.

Al Născătoarei:

Născătoare de Dumezeu Fecioară, ceea ce ai născut negrăit pe Dumnezeu Cuvântul, izbăveşte, Fiică, sufletul meu de toată necuvântarea şi împrăştierea minţii, luminându-mi cugetul, ca să pricep cursele ce mi se gătesc întru întuneric.

Catavasie: Dacă a văzut Isaia cu închipuire…

Cântarea 6:
Înţelepţii de Dumnezeu…

Preoţit-ai fără prihană, părinte, ca un ierarh dumnezeiesc şi împlinător al legii Atotţiitorului, slujind Sfintei Evanghelii ca şi Pavel, cu cuvintele şi cu faptele.

Împodobit fiind cu toată înţelepciunea te-ai arătat preaslăvit întâistătător al Constantinopolului, mare apărător şi zid împrejmuitor al întregii Biserici.

Propovăduit-ai în chip ortodox, preaînţelepte Fotie, că Duhul purcede numai de la Tatăl, iar prin Fiul se dăruieşte credincioşilor, sfărâmând clevetirile celor ce se credeau înţelepţi.

Al Născătoarei:

Din preacurate sângiurile tale de Maică, S-a întrupat Cuvântul cel veşnic al lui Dumnezeu şi nestricată păzindu-te pe tine, Fiică, a mântuit lumea de osândă.

Al doilea:

Alăuta cea duhovnicească şi cu dulce glas a dogmelor ortodoxe, mintea cea cerească a bunătăţii dumnezeieşti, marele Fotie să fie lăudat cu îngereşti cântări.

Viteaz apărător al teologiei Duhului fiind, ca un dumnezeiesc tăinuitor, de Dumnezeu insuflate Fotie, ai teologhisit cu evlavie despre Acesta că purcede numai de la Tatăl.

Preaînţeleptul Fotie, ca unul ce poartă nume de lumină, cu strălucirea Treimii ca o lumină a strălucit luminat de la Răsărit tuturor marginilor, chivernisind tuturor învăţăturile Ortodoxiei.

Al Născătoarei:

Preacurată, roagă-L pe Fiul tău şi Dumnezeu să fie izbăviţi de feluritele năvăliri şi stricăciuni, cei care năzuiesc la apărarea ta şi către acoperământul tău aleargă.

Catavasie: Strigat-a Ţie bătrânul…


CONDACUL ŞI ICOSUL praznicului

S I N A X A R


În această lună, în ziua a şasea, pomenirea celui între sfinţi Părintelui nostrum Fotie cel Mare, patriarhul Constantinopolului, cel întocmai cu Apostolii şi Mărturisitorul.

Cu ale lui sfinte rugăciuni, Doamne miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi, Amin.

Cântarea 7:
N-au slujit făpturii…

Luminat cu lumina dumnezeiescului Duh, asemenea unei stele de la Răsărit, şi mare dascăl fiind, preaînţelepte Fotie, tuturor ai arătat înţelepţeşte prin cuvântul tău, că Roma este pricină a tot eresul, de Dumnezeu grăitorule.

Biserica lui Hristos te-a câştigat mare învăţător, îndumnezeit luminător şi întărit povăţuitor, prealăudate părinte Fotie. Pentru aceasta, cuvintele tale nimicesc toată învăţătura cea înşelătoare.

Fost-ai, Fotie, preaputernic apărător al Bisericii, turn neclintit şi înţelept învăţător, surpând la pământ clevetirile cele deşarte ce se ridicau împotriva Ortodoxiei.

Al Născătoarei:

Cunoştinţă dumnezeiască şi minte înţeleaptă dăruieşte-mi, Fecioară, când mă rog către tine, ca cealaltă vreme a vieţii mele în frica lui Dumnezeu să o petrec, iar după sfârşit starea celor aleşi s-o dobândesc, eu, robul tău.

Al doilea:
De pogorârea lui Dumnezeu…

Arătatu-te-ai ca un soare cu totul luminos de la Răsărit, înţelepte ierarhe Fotie, iar cu bogăţia luminii tale, sfinte, pe apusenii robiţi de întunericul învăţăturilor ereticilor, iarăşi îi tragi către dreapta cunoştinţă.

Înţelepţeşte ai vădit cu harul tău mândria minţii lui Nicolae, vicleanul papă cel în deşert cugetător, iar de înşelăciunea lui păzeşti cu adevărat neprihănită Biserica lui Hristos.

Dreptslăvitoarea lui Hristos Biserică te cunoaşte pe tine, Fotie, mare şi preaîndumnezeit folositor şi neclintit şi de Dumnezeu văzător arhipăstor, pentru care se şi bucură de tine şi te laudă luminat.

Al Născătoarei:

Din firea trupului a răsărit din tine neapus Soarele dreptăţii, rămânând după întrupare ceea ce era şi luminând pe cei ce strigă cu credinţă: Bucură-te, Curată Fecioară, scăparea ortodocşilor.

Catavasie: Pe Tine, Cel ce ai răcorit în foc…

Cântarea 8:
Pe tinerii cei binecredincioşi…

Pătimit-ai bărbăteşte, ierarhe, smintelile şi toată răutatea prigonitorilor ca un următor cu totul credincios al Arhipăstorului Hristos, şi cu multă blândeţe şi cu cuget osârduitor Îl rugai pentru cei ce te prigoneau şi te ispiteau, Părinte.

Hristos, Proniatorul a toate, te-a arătat pe tine mult–slăvite Fotie, Arhipăstor al Romei cele Noi, căci ai mustrat cu tărie noile învăţături şi nebuna părere a Vechii Rome ca pe nişte străine de dumnezeiasca Predanie cea moştenită de la Părinţi.

Stătut-ai, Părinte, la judecată nedreaptă, şi prigonit fiind de răutatea celor urâtori de dreptate, ai fost izgonit din scaun cu silnicie, cercând, ca şi slăvitul Gură de Aur, felurite întristări, prihăniri şi înfricoşări. Dar virtutea ta străluceşte tuturor asemenea unei negrăite lumini.

Al Născătoarei:

Sufletul şi trupul, încă şi dorinţa izbăvirii mele în purtarea ta de grijă le pun, Fecioară. De aceea, îndreptează-mă pe cărarea cea bună şi mântuieşte-mă de săgeţile lui Veliar, ca să te slăvesc pe tine cea preaslăvită.

Al doilea:
De şapte ori cuptorul…

Povăţuiţi fiind în chip netâlcuit de cuvintele tale pline de crugul Ortodoxiei, Părinte, fugim de zavistia eresurilor, iar strălucită pomenirea ta prăznuind, strigăm cu bucurie: Preoţi binecuvântaţi, popoare prealăudaţi-L întru toţi vecii.

Se bucură astăzi şi dănţuieşte întru pomenirea ta, îmbrăcată în veşmânt de Dumnezeu ţesut ca o mireasă cerească, Biserica lui Hristos, cinstindu-te ca pe un preabun călăuzitor; căci ca un mare ierarh ai păzit-o neîntinată de toată înşelăciunea, Fotie, de Dumnezeu purtătorule.

Stâlp de foc cu totul luminos şi nor care umbreşte cu venirea Sfântului Duh, te-a câştigat cu adevărat Biserica pe tine, Fotie, căci cu învăţătura ta călăuzeşti poporul Domnului pe cărările mântuirii, ca un râvnitor în toate dumnezeieştilor Apostoli.

Al Născătoarei:

Ca să îndumnezeiască, Preacurată, frământătura mâinilor Sale, pe Adam cel întâi zidit, care se stricase prin sfatul balaurului, nou Adam s-a arătat Hristos din pântecele tău; şi stricând desăvârşit puterea morţii, a înălţat firea oamenilor la slava cea dintâi, Fecioară.

Catavasie: Uniţi fiind cu focul…
Cântarea 9:
Tot neamul pământesc…

Ca un ierarh cu chip preaîndumnezeit ai îndreptat înţelepţeşte, cu faptele şi cu cuvintele, poporul cel ales al Atotţiitorului către moştenirea cea cerească, Fotie prealăudate. Pentru aceasta, după vrednicie te-ai făcut părtaş cereştilor răsplătiri, Părinte.

Plin fiind de tot harul, te-ai arătat Bisericii cu adevărat mare păstor şi învăţător; dar călăuzeşte-o cu al tău cuvânt către cunoştinţa cea mântuitoare, Fotie, cel ce eşti cu totul înţelept. Pentru aceasta, ca pe un următor îndeaproape al Apostolilor, te mărim cinstindu-te.

Intrat-ai veselindu-te cu adevărat în lumina strălucirii celei dumnezeieşti, plinindu-ţi călătoria, părinte, şi îndumnezeindu-te cu împărtăşirile cele de sus, fericite ierarhe Fotie. Ci ne învredniceşte luminării celei mântuitoare a lui Hristos.

Al Născătoarei:

Născut-ai cu trup pe Preaînaltul Dumnezeu cel necuprins, Fecioară cu totul binecuvântată, pe Cel ce a ridicat pe om din groapa pierzării şi l-a îndreptat către chemarea cea bună de la început. Înalţă şi dorul sufletului meu către sfânta iubire a Aceluia.

Al doilea:
Spăimântatu-s-au de aceasta…

Nevoitu-te-ai cu măreţie pe pământ, prealuminate ierarhe Fotie, şi întru cunoştinţă întemeiată pentru neprihănirea şi curăţia Predaniei şi pentru mărtusirea Ortodoxiei. Pentru aceasta, te împărtăşeşti în ceruri de slava cea prea mare, ca unul întocmai cu Apostolii.

Marele luminător al Bisericii, bogat în înţelepciune şi în har, numele cel sfânt şi tuturor minunat, cel ce a ridicat mare biruinţă împotriva a toată înşelăciunea cea nouă, să fie lăudat de către toţi cu glasuri de mulţumire slujitorul lui Hristos, Fotie.

Lăudând în cântări viaţa ta cea evlavioasă, multele-ţi isprăvi şi mulţimea sfintelor tale daruri, strigăm ţie: Sfinte Fotie, roagă-te cu osârdie împreună cu Ignatie pentru Biserică, fiindcă acesteia te-ai arătat mare apărător.

Al Născătoarei:

Preacurată, întru tot cântată Marie, te-ai arătat palat purtător de lumină al lui Dumnezeu; arată-mă şi pe mine sălaş al dumnezeieştii străluciri de lumină prin pocăinţă adevărată, ca să moştenesc strălucirea slavei celei de sus.

Catavasie: În Lege, în umbră şi în Scriptură…

LUMINÂNDA
A Sfântului Fotie:

Arătatu-te-ai lumii, preaminunate Fotie, podoaba ierarhilor, luminător al Bisericii şi trâmbiţă cu mare glas a dogmelor ortodoxe, mustrând desăvârşit tot eresul şi lepădând înşelăciunea cea în deşert glăsuitoare, care se ridica cu ispitire împotriva dumnezeieştilor Predanii şi a aşezămintelor celor de Dumnezeu rânduite, Preasfinţite Părinte.

Slavă…, a Sfântului Vucol,

Şi acum…, a praznicului.

LA LAUDE
Se pun 2 ale praznicului şi 4 ale Sfântului Fotie, glasul 8:

Fotie preasfinţite, cu lumina Duhului ai strălucit marginilor lumii; arătatu-te-ai păstor cuvios şi preaîndumnezeit al Bisericii lui Hristos, îndreptând-o către cele de sus. O, prea mare şi bună chemarea ta, sfinte! O, mulţimea cunoştinţei şi a harului prin care ai strălucit!

Părinte de Dumnezeu grăitorule Fotie, livadă a filosofiei şi organ al înţelepciunii celei dumnezeieşti te-ai arătat. Pentru care cu sănătos cuvânt înveţi Credinţa Ortodoxă ca un întocmai cu Apostolii, risipind pâcla cea întunecoasă a ereticului Apus, cu strălucirea lui Hristos.

Părinte, de Dumnezeu grăitorule Fotie, când papa Nicolae al Romei înălţându-se cu nedreptate, încerca cu înnoiri să întineze cele sfinte, atunci cu a ta înţelepciune ai mustrat deşarta trufie a acestuia. Şi ai strigat cu glas dumnezeiesc: Să stăm bine, să stăm cu frică, să luăm aminte la Predaniile sfinte ale preadreptei credinţe.

Părinte ierarhe Fotie, viaţa şi învăţăturile tale le numim lumină strălucitoare a Bisericii. Căci tu, ca un alt apostol, ai răbdat cu tărie nenumărate prigoane de la latinii ce neînţelepţeşte te urau. Pentru aceasta, slava cea cerească şi răsplătirile cele neprădate ai primit, ca un întocmai cu Apostolii.

Slavă…, glasul 6:

Să trâmbiţăm cu trâmbiţă de cântări şi să săltăm bucurându-ne întru prăznuirea cea purtătoare de lumină a Părintelui de Dumnezeu grăitor. Împăraţii şi domnii împreună să-l laude pe cel ce prin grăirile înţeleptei învăţături şi prin părinteşti mustrări pe împărat l-a dovedit. Păstorii şi învăţătorii să-i cânte celui ce a doborât sprânceana cea cu trufie înălţată a latinescului eres. Pe izvorul înţelepciunii, pe propăvăduitorul Ortodoxiei, pe sprijinitorul Bisericii, pe vistierul Duhului, dumnezeiasca gură a dogmelor, pe alabastrul dumnezeieştilor slove, pe sfeşnicul luminii celei veşnice, pe cel ce dăruieşte tuturor lumina Adevărului, pe marele ierarh, înconjurându-l cu laude, aşa să-i strigăm: Fotie, mult minunate, păzeşte-ne pe noi de tot eresul şi acoperă Biserica cu rugăciunile tale.

Şi acum …, a praznicului.

Doxologia mare, ecteniile şi otpustul.

LA LITURGHIE

La Fericiri se pun pe 8: din Canonul praznicului câtarea a III-a pe 4 şi a
Sfântului Fotie, cântarea a VI-a pe 4

După Vohod şi tropare,

Prochimen glasul 7:

Scumpă este înaintea Domnului moartea cuvioşilor Lui.

Stih: Ce voi răsplăti Domnului pentru toate câte mi-a dat mie?


Apostolul, din Epistola a II-a către Timotei (I, 8-18):

Fiule Timotei, nu te ruşina de mărturisirea Domnului nostru...,

Aliluia, glasul 2:

Preoţii Tăi Doamne se vor îmbrăca cu dreptate.

Stih: Căci Domnul a ales Sionul, şi l-a ales ca locuinţă Lui
(caută la ziua de 10 februarie).

Evanghelia de la Ioan (XV, 17-27; XVI, 1-2):
"Zis-a Domnul ucenicilor Săi:
aceasta vă poruncesc vouă: să vă iubiţi unul pe altul..”
(caută Evanghelia a doua din ziua de 26 octombrie).

CHINONICUL

întru pomenire veşnică va fi dreptul, de auzul rău nu se va teme.





 

6 februarie: SLUJBA CELUI ÎNTRE SFINŢI PĂRINTELUI NOSTRU FOTIE CEL MARE, PATRIARHUL CONSTANTINOPOLULUI, CEL ÎNTOCMAI CU APOSTOLII ŞI MĂRTURISITORUL (I) VECERNIE

LUNA FEBRUARIE
ÎN ACEASTĂ LUNĂ, ZIUA A ŞASEA:

POMENIREA CELUI ÎNTRE SFINŢI PĂRINTELUI NOSTRU
FOTIE CEL MARE,
PATRIARHUL CONSTANTINOPOLULUI,
CEL ÎNTOCMAI CU APOSTOLII ŞI MĂRTURISITORUL




LA VECERNIA MICĂ
La Doamne strigat-am ..., se pun stihirile Sfântului Fotie pe 4, glasul 2:
Podobie: Când pe lemn...

Din rădăcină slăvită ca un pom de Dumnezeu sădit ai răsărit, Fotie, şi tuturor te-ai arătat plin de înţelepciune şi har; prin care petrecându-ţi viaţa toată, te-ai dovedit a fi rodire a dumnezeiescului Duh.

Când cu sfatul cel de sus, ca un vas al Mângâietorului, ai fost hirotonit mare păstor şi întâistătător luminat al Bisericii lui Hristos, atunci preasfinţite Fotie, ca pe o rădăcină a tuturor relelor ai mustrat adaosul Filioque din Simbolul Credinţei, cu înţeleptele tale cuvântări.

Auzind de cinstită chemarea ta, înţelepte, de a străluci tuturor lumina Ortodoxiei celei neprihănite şi curate, mincinoasa, făţarnica şi inovatoarea învăţătură a papei se înspăimântă şi tremură, iar întreg Răsăritul desăvârşit şi luminat te cinsteşte pe tine, Sfinte Fotie, ca pe cel ce eşti întocmai cu Apostolii.

Fiind izgonit cu silnicie, părinte, şi cu nelegiuită poruncă din Biserica lui Hristos, atunci multe chinuri şi necazuri ai pătimit ca un învederat slujitor al Mântuitorului Hristos, Care te-a încununat după vrednicie cu cununa mărturisirii.


Slavă..., a sfântului, glasul 1:

Împodobit cu râvnă apostolică, Părinte, te-ai arătat al Bisericii apărător, căci cu puternic cuvânt ai călăuzit minţile credincioşilor la cele de sus, iar răzvrătirile feluritelor eresuri le-ai ruşinat, ca un ierarh de Dumnezeu înţelepţit, pururea pomenite Fotie. Ci întru lumina dumnezeieştilor tale învăţături, îndreptează căile noastre, rugându-te cu osârdie lui Hristos pentru sufletele noastre.

Şi acum..., a praznicului, asemenea:

Pe Cel singur Atotsfânt Îl aduce în cele sfinte, Sfânta Fecioară; şi întinzând mâinile sfinţitul Simeon L-a primit bucurându-se şi a strigat: Acum slobozeşte pe robul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău în pace, Doamne.

LA STIHOAVNĂ
Se pun stihirile praznicului, glasul 2:
Podobie: Casa Eufratului...

Bucură-te mult minunate Fotie, înţeleptule învăţător a toată dumnezeiasca înţelepciune, întărirea şi stâlpul întregii Biserici.

Stih: Gura mea va grăi înţelepciune şi cugetul inimii mele pricepere.

Trâmbiţă duhovnicească te-ai arătat lumii, apărând cu glas puternic dogma Ortodoxiei, prea minunate Fotie.

Stih: Gura dreptului va grăi înţelepciune şi limba lui va rosti judecată.

Ritor cu chip dumnezeiesc al lui Hristos te-ai aflat, întărind şi luminând credincioşilor cugetul Bisericii, Fotie al nostru ierarh preaiubit.

Slavă..., a Treimii, acelaşi:

Numai din Tatăl purcede Duhul şi prin Fiul se dăruieşte tuturor, propovăduieşti lumii, preaînţelepte părinte Fotie.

Şi acum..., a praznicului:

Bucuratu-s-a Simeon, dacă a primit pe Ziditor în braţe, şi a strigat: Acum slobozeşte, Mântuitorule, pe robul Tău că Te-a văzut.

TROPARUL Sfântului Fotie, glasul 5,
Podobie: Pe Cuvântul cel împreună fără de început…

Făcându-te strălucit luminător al înţelepciunii, te-ai arătat de-Dumnezeu-aşezat apărător al Ortodoxiei, frumuseţea Părinţilor, Fotie prea mare; căci tu, dumnezeiască stea a Răsăritului, surpi sprânceana cea semeaţă a cumplitelor eresuri, cel ce eşti strălucirea Bisericii, pe care păzeşte-o neclintită, Părinte.

Slavă..., a Sfântului Vucol, glasul 4:
Îndreptător credinţei...

Şi acum..., al praznicului, glasul 1:

Bucură-te, Cea plină de har, Născătoare de Dumnezeu Fecioară; că din tine a răsărit Soarele dreptăţii, Hristos Dumnezeul nostru, luminând pe cei dintru întuneric. Veseleşte-te şi tu, bătrânule drepte, cel ce ai primit în braţe pe Izbăvitorul sufletelor noastre, Cel ce ne-a dăruit nouă şi învierea.

Ectenia şi otpustul.

LA VECERNIA MARE
După obişnuitul psalm se cântă Fericit bărbatul..., starea întâi.

La Doamne, strigat-am..., se pun stihirile pe 8 în zi de rând şi pe 10 sâmbătă seară.
Stihirile Sfântului Fotie, glasul 4:
Podobie: Ca un viteaz între mucenici...

Pe trâmbiţa înţelepciunii, pe locaşul harului Sfântului Duh, pe cel cu totul înţelepţit în dogmele cele drepte şi pe dumnezeiescul luminător la Bisericii lui Hristos, pe turnul cel neclintit, pe şuvoiul cel nedeşertat al cereştilor învăţături, după vrednicie să-l lăudăm pe preasfinţitul Fotie.

Pe ritorul cel mult înţelept, ce cu puterea şi cu harul Sfântului Duh a mustrat înnoirea învăţăturilor şi adăugirea apuseană cea din Crez, noi ortodocşii într-un glas să-l fericim pe vrednicul de pomenire Fotie.

Purtând nume vrednic de chemarea ta, preasfinţite, străluceşti lumină marginilor lumii, căci goneşti întunericul tuturor ereziilor ca un drept învăţător. Pentru aceasta Biserica lui Hristos, ca pe un mare păstor te cinsteşte pe tine, înţelepte Fotie.

Alte stihiri, glasul 2:
Podobie: Cu ce cununi...

Cu ce cununi de laudă îl vom încununa pe ierarhul, pe vestitorul cel preaînvederat al dreptelor dogme ale credinţei, pe cel îmbogăţit cu felurita cunoştinţă, pe locaşul Înţelepciunii celei mai presus de toată înţelepciunea, pe biruitorul a toată flecăreala nedreptăţii, ce se trufea împotriva Sfintei Biserici a lui Hristos, pe cunoscutul prieten al Domnului şi prea marele Fotie?

Cu ce melodioase cântări vom lăuda pe ierarhul, pe apărătorul Ortodoxiei şi sabia împotriva ereticilor, pe grădină a toată virtutea, pe stâlpul Bisericii cel în chipul focului, pe cel într-adevăr cu mare şi dumnezeiesc nume, care luminează inimile credincioşilor ortodocşi şi îndepărtează toată pâcla relelor eresuri, pe înţeleptul şi marele Fotie?

Cu ce frumoase cântări vom lăuda pe ierarhul, pe cel ce cu limba-i înfocată a mustrat toate eresurile romane şi ale lor neîntemeiate înnoiri; pe cel ce evangheliceşte cuvântând a călăuzit poporul cel ortodox către cele de sus, pe cel încercat ca aurul în cuptor prin felurite necazuri şi prin pătimiri, pe preaslăvitul Fotie, lauda ortodocşilor?


Slavă..., a Sfântului Fotie, glasul 6:

Astăzi a strălucit Bisericii lui Hristos mai mult decât razele soarelui, pomenirea ierarhului Fotie, răspândind dumnezeiasca lumină cugetelor credincioşilor. Veniţi dar mulţimile ortodocşilor, să prăznuim cu veselie pomenirea ierarhului, strigând cu bucurie: Bucură-te vistierul cel preaplin de multă şi felurită înţelepciune şi grădină preafrumos mirositoare a cereştilor pliniri! Bucură-te, învăţătorule cu chip dumnezeiesc al Predaniei Ortodoxe şi preaputernică armă împotriva înnoirilor papistăşeşti! Bucură-te preaînţeleaptă gură ce propovăduieşti cuvântul harului în nenumărate chipuri! Ci acum întru tot fericite Fotie, stând lângă tronul dumnezeieştii măriri, roagă-te pentru sufletele noastre.

Şi acum..., a praznicului, acelaşi glas:

VOHOD, Lumină lină...,

Prochimenul zilei şi
PAREMIILE
(Caută la 10 februarie, ale Sfântului Haralambie)

LA LITIE
Se pune stihira hramului şi 4 ale Sfântului, glasul 1:

Veseleşte-te în Domnul, Biserică a lui Hristos, pe marele Fotie avându-l tuturor păstor, învăţător şi apărător de Dumnezeu trimis împotriva a tot viclenei uneltiri şi a tuturor eresurilor; căci îmbrăcat fiind cu apostoleşti haruri, a luptat apostoliceşte pentru dreapta învăţătură a Evangheliei păcii şi întocmai dumnezeiescului Pavel, binesăvârşindu-şi drumul, se roagă Domnului să ne întărească pe noi în buna mărturisire şi să mântuiască sufletele noastre.

Glasul 2:

Binelucrând virtuţile, tuturor ai arătat roadele desăvârşitei cunoştinţe, ca un măslin roditor în casa lui Dumnezeu, cu totul minunate Fotie. Şi îmbrăcat fiind cu veşmântul preoţiei, te-ai arătat Bisericii, ierarh cuvios şi fără prihană, plin de dumnezeiască luminare, puternic în cuvânt şi faptă; căci ai păzit dogmele de eretici, iar pe noi nevătămaţi ne călăuzeşti către Hristos cu rugăciunile tale.

Glasul 3:

Drept învăţând cuvântul adevărului ca o gură de Dumnezeu înţelepţită a Ortodoxiei, prea sfinţite Fotie, neclintit ai stat împotriva feluritelor erezii, iar Cap a toată Biserica pe Hristos mărturisindu-L a fi, pe întâistătătorul papă al Romei celei Vechi ce se socotea mai presus de Biserică, cu dreptate l-ai biruit, fericite, cu limba ta cea de foc şi dumnezeiesc grăitoare. Ci ca unul ce eşti de aceeaşi râvnă cu Sfinţii Apostoli şi ierarh îndumnezeit, roagă-te pentru sufletele noastre.

Glasul 4:

Îmbrăcat cu toată armătura Duhului Sfânt, ai propovăduit cu gură ortodoxă în toată Biserica, preaslăvite Fotie, că Duhul purcede numai de la Tatăl, iar prin Fiul se dă credincioşilor, care cu vrednicie se fac părtaşi lucrării Lui, prin care sfinţiţi fiind, ne facem fiii lui Dumnezeu, iar adaosul papistaşilor în Simbolul Credinţei l-ai mustrat cu tărie, vădindu-l a fi glas nelegiuit şi izvor al primejdioaselor eresuri. Pentru aceasta, întărită fiind Biserica lui Hristos prin cuvintele tale, slăvim drept pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Treimea cea deofiinţă, într-o singură Dumnezeire.

Slavă..., glasul 4:

Pe ierarhul lui Hristos şi pe luminătorul cel atotstrălucitor al Bisericii, pe Fotie cel Mare, ca unii ce de el am fost luminaţi, după datorie să-l lăudăm, căci cu preaînalta sa iubire de înţelepciune s-a curăţit şi s-a arătat strună a înaltei cuvântări de Dumnezeu. Iar taina Ortodoxiei binemărturisind, s-a învrednicit şi apostoleştilor nevoinţe, ca un următor îndeaproape al Apostolilor, împreună cu care se şi roagă pentru sufletele noastre.

Şi acum..., a praznicului, acelaşi glas:

Astăzi, Maica cea sfântă şi mai înaltă decât biserica Legii celei Vechi, în Biserică Îl aduce arătându-L lumii pe al lumii Făcător şi Dătătorul Legii; pe care în braţe primindu-L bătrânul Simeon, bucurându-se striga: Acum slobozeşte pe robul Tău, că Te-am văzut pe Tine, Mântuitor al sufletelor noastre.

Şi rugăciunile obişnuite.

LA STIHOAVNĂ
Se pun stihirile sfântului, glasul 5:
Podobie: Bucură-te cămară...

Bucură-te, luminătorul cel mare şi strălucitor al Bisericii lui Hristos, care lumea toată o luminezi cu strălucirile Ortodoxiei; gura cea preaînţeleaptă, alăuta duhului cea frumos glăsuitoare, canonul împlinirii întregii înţelepciuni şi al dogmelor celor preadrepte ale Bisericii, gură ce picuri nectarul credinţei. Fotie, nume mare şi auzire minunată, pe Hristos înduplecă-L să dăruiască sufletelor noastre mare milă.

Stih: Lăuda-se-vor cuvioşii întru slavă şi se vor bucura întru aşternuturile lor.

Bucură-te frumuseţea ierarhilor, livada bine mirositoare a filosofiei celei înalte, o, Fotie, de Dumnezeu grăitorule, cel ce porţi în cuvintele buzelor tale focul Mângâietorului, cu care ai şi ars nebunia cea stricată şi necurată a lepădatului Nicolae, papa Romei, care izvodea hule împotriva Sfântului Duh-Dumnezeu; iar tu, ca un alt arhanghel, tuturor ai strigat: Să stăm bine! Să stăm toţi pe temelia credinţei, ca să câştigăm de sus mântuire şi mare milă.

Stih: Preoţii Tăi, Doamne, se vor îmbrăca întru dreptate şi cuvioşii Tăi se vor bucura.

Bucură-te, întărirea Ortodoxiei, sabie cu două ascuţişuri împotriva a toată erezia, înţeleptule iconom, căruia ţi s-a încredinţat prin dumnezeiescul har, cuvânt bogat, cu care ai întărit cugetul credincioşilor în frica celor de sus. Pentru aceasta, ca un înalt glăsuitor, bărbăteşte ai pătimit felurite prihane şi te-ai învrednicit slavei celei de sus. Pe Hristos roagă-L, Fotie păstorule, pentru turma ta.

Slavă..., a sfântului, glasul 8:

Lumina Duhului strălucind în inima ta, ai răsărit lumii ca o lumină, o, Fotie mult înţelepte; pentru aceasta spre lumina vieţii tale şi spre măreţia înţelepciunii tale nu au putut să privească toţi vrăjmaşii noştri ca nişte încăpăţânaţi în erezie, căci tu ca un alt apostol propovăduieşti cu mare glas cuvântul Evangheliei şi te rogi pentru sufletele noastre.

Şi acum..., a praznicului.
La binecuvântarea pâinilor, se cântă troparul Sfântului Fotie (de două ori) şi al praznicului (o dată).

 (traducere: Frăţia Ortodoxă Misionară „Sfinţii Trei Noi Ierarhi”)

vineri, 4 februarie 2011

EPISCOPUL DAMASCHIN CORAVU – DE VREDNICĂ POMENIRE!- DESPRE ROLUL EPISCOPULUI. CUVÂNT ÎMPOTRIVA GLOBALIZĂRII ŞI A ECUMENISMULUI SINCRETIST, CARE LA VREMEA ÎNTRONIZĂRII SALE (25 MARTIE 2000) A STÂRNIT REACŢII.


Prea Fericirea Voastră,
Înalt Prea Sfinţiile şi Prea Sfinţiile Voastre,
Prea Cuvioşiile şi Prea Cucerniciile Voastre,
Distinşi reprezentanţi ai autorităţilor centrale şi locale de stat,
Iubiţi credincioşi,

„În această atmosferă de înălţare spirituală, care s-a creat astăzi în această catedrală voievodală prin săvârşirea sfintelor slujbe, îndeosebi a Sfintei Liturghii, doresc să mulţumesc Atotputernicului şi Milostivului Dumnezeu pentru marea Sa bunătate pe care a arătat-o acum faţă de smerenia mea, încredinţându-mi spre păstorire o Biserică locală, prin alegerea şi instalarea mea ca ierarh al Episcopiei Sloboziei şi Călăraşilor.
Am ascultat cu multă atenţie cele menţionate în Gramata patriarhală şi cuvântul Prea Fericirii Voastre, din care au reieşit marile îndatoriri şi responsabilităţi pe care le are episcopul faţă de Dumnezeu, faţă de Biserică, faţă de oameni şi în mod special faţă de clerul şi credincioşii care i se dau spre păstorire, pentru a-i conduce pe calea mântuirii. Aceste îndatoriri ale episcopului reies din textul Sfintei Scripturi, mai ales din Epistolele Sfântului Apostol Pavel către Timotei şi Tit. Episcopul este doar un iconom şi administrator al tainelor lui Dumnezeu şi este chemat la chivernisirea casei lui Dumnezeu, care „este Biserica Dumnezeului celui viu, stâlp şi temelie a adevărului” (Corinteni 4, 1; Timotei 3, 15).
Episcopul Timotei al Efesului este sfătuit prin cuvinte ca acestea: „Dar tu, o omule a lui Dumnezeu… urmează dreptatea, evlavia, credinţa, dragostea, răbdarea, blândeţea. Luptă-te lupta cea bună a credinţei, cucereşte viaţa veşnică la care ai fost chemat şi pentru care ai dat mărturie înaintea multor martori… Să păzeşti porunca fără pată, fără vină, până la arătarea Domnului nostru Iisus Hristos”. (I Timotei 6,11-12, 14); „Ţine dreptarul cuvintelor sănătoase pe care le-ai auzit de la mine, cu credinţa şi cu iubirea ce este în Hristos Iisus. Comoara cea bună ce ţi s-a încredinţat, păzeşte-o cu ajutorul Sfântului Duh, Care sălăşluieşte întru noi” (2 Timotei, 1,13-14); „Sileşte-te să te arăţi încercat înaintea lui Dumnezeu, lucrător cu faţa curată, drept învăţând cuvântul adevărului” (2 Timotei, 1, 15); „Propovăduieşte cuvântul, stăruieşte cu timp şi fără timp, mustră, ceartă, îndeamnă, cu toată îndelungata răbdare şi învăţătura… Tu fii treaz în toate, suferă răul, fă lucru de evanghelist, slujba ta fă-o deplin” (2 Timotei 4, 2, 5).
De asemenea, Episcopul Cretei Tit este îndemnat: „pentru aceasta te-am lăsat în Creta, ca să îndreptezi cele ce lipsesc şi să aşezi preoţi prin cetăţi… Întru toate arătate pe tine pildă de fapte bune, dovedind în învăţătură neschimbare… (Tit, 1 5, 7).
Sfântul Apostol Petru adresează îndemnuri asemănătoare păstorilor de suflete: „Păstoriţi turma lui Dumnezeu, dată în paza voastră, cercetând-o, nu cu silnicia, ci cu voia bună, după Dumnezeu, nu pentru câştig urât, ci din dragoste; nu ca şi cum aţi fi stăpâni peste Biserici, ci pilde facându-vă turmei. Iar când se va arăta Mai-marele păstorilor, veţi lua cununa cea neveştejită a măririi”. (Petru 5, 2-4).
La aceste îndatoriri, care sunt valabile pentru toţi episcopii din toate timpurile, socotim că se adaugă şi îndatoririle acestora de a rezolva noile probleme şi provocări care sunt specifice epocii şi spaţiului geografic în care trăiesc aceştia.
Societatea românească de azi se confruntă cu o mulţime de probleme. Biserica şi deci episcopul trebuie să aibă o abordare a acestora, care poate coincide cu cea a Statului sau poate diferi de aceea. Crizei valorilor care caracterizează societatea contemporană, implicit cea românească, Biserica îi opune valorile revelateale moralei creştine care sunt veşnice, pentru că sunt garantate de autoritatea lui Dumnezeu care le-a descoperit. Crizei economice care creează probleme sociale, Biserica îi opune opera filantropică, iar statul cea de asistenţă socială. Baza filantropică creştină o constituie porunca Mântuitorului de a iubi pe aproapele şi a-l ajuta pe cel în lipsuri, El Însuşi identificându-se cu cei în nevoi.
O altă problemă este cea a atitudinii Bisericii, deci şi a episcopului faţă de ecumenism, al cărui scop este realizarea unităţii creştine. Această atitudine, poate fi negativă? Socotim că nu. Mântuitorul doreşte această unitate (Ioan 17,22). Ea însă nu se poate realiza decât prin acceptarea învăţăturii celei adevărate a Mântuitorului şi nu prin impunerea uneia sau acceptarea tuturor doctrinelor diferitelor denominaţiuni creştine. Datoria noastră ca ortodocşi este de a ne păstra credinţa şi a o face cunoscută celorlalţi.
Mondializarea sau globalizarea care urmăreşte în final unitatea politică, economică, culturală şi religioasă a lumii, prin desfiinţarea graniţelor de orice natură dinte oameni este o altă problemă a lumii noastre. Care este atitudinea Bisericii Ortodoxe şi a episcopilor faţă de acest fenomen? Dacă se are în vedere unitatea creaţiei ca operă a lui Dumnezeu, faptul că toţi oamenii au strămoşi comuni cu Adam şi Eva, că în faţa lui Dumnezeu toţi oamenii sunt egali ( Galateni 3, 28) desigur că această mondializare nu poate fi respinsă. Toată nedreptatea şi toate dezbinările sunt rodul păcatului. Dar dacă se are în vedere modul în care se încearcă realizarea mondializării în prezent prin desfiinţarea graniţelor şi barierelor pentru pătrunderea monopolurilor străine în detrimentul economiei locale, printr-un imperialism lingvistic şi cultural, prin realizarea unităţii religioase printr-un sincretism religios, acest lucru Biserica Ortodoxă nu-l poate accepta. Mai ales sincretismul religios. Adevărul este unul singur, mai ales când e vorba de unul religios. Mântuitorul spune: „Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa” (Ioan 14, 6). Nu există mai multe religii sau credinţe adevărate, ci doar una sau cum se exprimă Sfântul Apostol Pavel: „Este un domn, o credinţă, un botez” (Efeseni 4, 5). Atâta timp cât se practică o discriminare a ţărilor sau uniunilor de ţări bogate în detrimentul cetăţenilor ţărilor sărace, cât nu există o egalitate de şanse pentru toţi oamenii Terrei, cât timp se caută distrugerea identităţii personale a fiecărui om, a oricărei colectivităţi naţionale sau culturale, Biserica, episcopul, nu trebuie decât să lupte pentru lichidarea acestor inegalităţi şi nedreptăţi, pentru binele poporului şi şi credincioşilor încredinţaţi spre păstorire, pentru manifestarea diversităţii în libertate a persoanelor, raselor, popoarelor şi naţiunilor, care şi acestea fac parte din rânduiala lui Dumnezeu ca bază a organizării societăţii omeneşti. Mântuitorul trimite pe Sfinţii Apostoli să înveţe „toate neamurile”, pentru a intra în componenţa Bisericii ca neamuri, cu identitatea lor distinctă, specifică., pentru că Dumnezeu „a lăsat ca toate neamurile să meargă pe căile lor”( Fapte 14, 16). Acestea (neamurile) „vor duce slava şi cântarea lor” înaintea Dreptului Judecător (Apocalipsă 21, 26). Manifestarea în libertate a specificităţii persoanelor, popoarelor şi naţiunilor nu infirmă unitatea creaţiei şi răscumpărării oamenilor din robia păcatului de Mântuitorul, după cum Bisericile locale nu infirmă universalitatea sau catolicitatea Bisericii Ortodoxe, care constă în unitatea de credinţă şi trăire în Hristos, în păstrarea comunicării dintre acestea pe întreaga planetă. Pentru aceea socotim că poporul român şi Biserica sa naţională, Biserica Ortodoxă Română, îşi pot aduce aportul lor constructiv la realizarea Uniunii Europene, previzibil de realizat în viitorul apropiat, a structurilor euro-atlantice şi de ce nu, chiar la realizarea unei uniuni a naţiunilor unite la scară planetară, care este de dorit, dar imprevizibil de realizat.

Prea Fericirea Voastră,
Dreptmăritori creştini,

Episcopia Sloboziei şi Călăraşilor este o eparhie tânără. Înfiinţarea ei este o realizare a Prea Fericirii Voastre, fapt pe care istoria deja l-a consemnat. Ea îşi desfăşoară activitatea mântuitoare pe tritoriul judeţelor Ialomiţa şi Călăraşi, o regiune românească binecuvântată de Dumnezeu cu pământ fertil, cu oameni harnici, iubitori de cultură şi devotaţi fii ai Bisericii strămoşeşti. Cercetările arheologice au scos la iveală dovezi că în această regiune a existat o continuitate de locuire din neolitic până în prezent. Pe parcursul a şase milenii populaţia de aici a trebuit să facă faţă vicisitudinilor timpului cu dese războaie, năvăliri şi migraţii de popoare. Pe aici au trecut împăraţi vestiţi, ca Darius al Persiei sau Alexandru Macedon, care, după ce a trecut Dunărea, pentru a ajunge la o cetate geto-dacă, a trebuit să-şi folosească armata de pedestraşi care să culce la pământ grâul cu suliţele pentru a face loc să treacă armata de călăreţi, ceea ce demonstrează fertilitatea pământului, hărnicia şi vitejia locuitorilor de aici, deoarece, după prădarea doar a unei cetăţi, a renunţat la cucerirea altora.
Creştinismul a pătruns aici din vremea apostolică, dacă nu direct, prin propovăduirea Sfântului Apostol Andrei, cel puţin prin vestirea Evangheliei de către ucenicii acestuia, datorită proximităţii acestor locuri cu Dobrogea, care se numea pe atunci Sciţia Mică. Descoperirile arheologice confirmă continuitatea vieţii creştine de-a lungul timpului. Acestui fapt se datorează ataşamentul locuitorilor de aici faţă de Biserica Ortodoxă, aceeaşi de atunci şi până azi.

Iubiţi credincioşi,

Avem de îndeplinit sarcini multe şi grele. Ele nu pot fi realizate numai de episcop. Nu numai episcopii şi clericii au îndatoriri şi responsabilităţi de îndeplinit, ci şi credincioşii. Biserica nu este alcătuită numai din cler, ci şi din credincioşi. Clerul, în frunte cu episcopii, au responsabilităţi mai mari decât laicii sau simplii credincioşi.
Împreună vom căuta să continuăm, consolidăm şi dezvoltăm cele realizate şi iniţiate în cei şase ani de arhipăstorire aici a Înalt Prea Sfinţitul Nifon.
Voi acorda atenţia cuvenită nevoilor spirituale din eparhie prin intensificarea lucrării instructiv-educative şi misionare de răspândire a cuvântului şi preceptelor morale ale lui Dumnezeu atât în şcoală, cât şi în biserici şi oriunde va fi nevoie, prin construirea de noi lăcaşuri de închinăciune, prin asigurarea cu personal clerical pregătit la toate bisericile şi prin punerea la dispoziţie de cărţi de zidire sufletească. Întotdeauna vă voi pomeni în rugăciunile mele şi vă rog să nu mă uitaţi nici dumneavoastră în rugăciunile de zi cu zi. Avem nevoie de rugăciunile unora faţă de alţii.

Voi căuta să sprijin pe cei care se găsesc în nevoi prin dinamizarea în măsura posibilităţilor, a operei caritabile în eparhie.
Voi căuta să fiu pentru toţi, clerici şi credincioşi, un părinte sufletesc şi vă încredinţez de toată dragostea mea părintească.

Prea Fericirea Voastră,

În încheiere doresc să Vă mulţumesc pentru iniţiativa de a înfiinţa Episcopia Sloboziei şi Călăraşilor cu şase ani în urmă, pentru a răspunde mei bine la cerinţele religioase ale bunilor credincioşi de pe aceste meleaguri şi pentru efortul pe care l-aţi făcut de a mă instala ca cel de al doilea ierarh al acesteia. Prezenţa Prea Fericirii Voastre aici a dat o strălucire deosebită marelui praznic al Bunei Vestiri. Aceasta va rămâne de neuitat pentru toţi care s-au aflat astăzi aici şi nu numai. Prin actul săvârşit acum am redevenit fiu duhovnicesc al Prea Fericirii Voastre, aşa cum am fost pe perioada cât aţi păstorit Mitropolia Olteniei. Rog pe Bunul Dumnezeu să Vă răsplătească efortul şi Vă promit că nu voi uita cele citite în Gramata patriarhală, că datorez cinstire şi ascultare atât faţă de Prea Fericirea Voastră, cât şi faţă de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române.
Datorez recunoştinţă Înalţilor Ierarhi, distinşilor reprezentanţi ai autorităţilor centrale şi judeţene care m-au onorat cu prezenţa la acest eveniment important din viaţa mea.
Înmânarea Cheii oraşuluii Slobozia, astăzi, cu prilejul instalării mele ca episcop al Eparhiei Sloboziei şi Călăraşilor, de către domnul primar Ioan Pinter, mă îndatorează mult faţă de acest municipiu generos şi, pe lângă mulţumirile cuvenite, promit că voi face tot ce îmi va sta în putinţă să corespund aşteptărilor conducerii şi locuitorilor acestui oraş.
De asemenea, doresc să mulţumesc din inimă Prea Fericirii Sale Hristodulos, Arhiepiscopul Atenei şi al întregii Elade, pentru felicitările şi mesajul transmis cu acest prilej printr-un împuternicit special, părintele profesor Konstantinos Karaisaridis.
Vă mulţumesc tuturor că aţi venit de departe sau de aproape să ne rugăm împreună, în această catedrală, Atotputernicului Dumnezeu, pentru a-L preamări şi a-I cere ajutor”.