Pagini

sâmbătă, 19 ianuarie 2013

19 IANUARIE: POMENIREA SFÂNTULUI MARCU EVGHENICUL, MITROPOLITUL EFESULUI

POMENIREA CELUI ÎNTRE SFINŢI PĂRINTELUI NOSTRU
MARE DASCĂL AL LUMII ŞI IERARH,
MARCU EVGHENICUL, MITROPOLITUL EFESULUI
UNICUL MĂRTURISITOR, LUPTĂTOR ŞI APĂRĂTOR AL ORTODOXIEI LA FALSUL SINOD DE LA FERRARA-FLORENŢA

 TROPARUL gl. al III-lea,
Podobie: Pentru mărturisirea…

Ca o sabie prea ascuţită ridicatu-te-ai, Părinte Marcu, împotriva învierii păgânismului şi ai lovit rătăcirea latinilor ca un viteaz voievod al creştinilor şi cu îngerii te bucuri acum în cei de sus, rugând pe Dumnezeu pentru unirea tuturor.



TÂLCUIREA ICOANEI – FRESCĂ A SFĂNTULUI
MARCU EVGHENICOS,
MITROPOLITUL EFESULUI
Frescă din anul 1759 care se află în altarul paraclisului
Adormirii Născătoarei de Dumnezeu a
Chiliei Sfântului Acachie din Schitul Kavsokalivia
– Sfântul Munte Athos -

MITROPOLITUL AUGUSTIN DE FLORINA:
BISERICA NOASTRĂ ESTE ÎN PERICOL –
 PREDICĂ LA POMENIREA SFÂNTULUI MARCU AL EFESULUI
(19 IANUARIE)



















Sfinte Părinte Marcu, roagă-te pentru noi!




*** O MINUNE A SFÂNTULUI MARCU AL EFESULUI

Ale noastre cereri să le-mplineşti,
căci pe tine, Sfinte, te avem cald ocrotitor, vino de ajută
pe cei care te roagă şi sărută cu dor sfântă icoana ta.

*** Rugăciune pentru cel bolnav către Sfântul Marcu al Efesului


Bucură-te, mare apărător al Creştinătăţii
şi-al păgânilor mustrător,
Marcu ierarhe, Părinte prea sfinţite,

joi, 10 ianuarie 2013

SFÂNTUL TEOFAN ZĂVORÂTUL (10 ian): INIMA ŞI DUMNEZEU


Troparul Sfântului Teofan Zăvorâtul: Glas 8

Invăţătorule al Ortodoxiei, arătătorule al evlaviei şi curăţiei, nevoitorule al pustiei Vâşa, de-Dumnezeu-înţelepţitule ierarhe Teofan, în scrierile tale ai tălmăcit cuvântul lui Dumnezeu, arătând tuturor credincioşilor calea mântuirii. Roagă pe Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.

Condacul: Glas 4

Ca cela ce porţi numele arătării lui Dumnezeu, o, ierarhe Teofan, cu învăţăturile tale ne-ai arătat nouă armonia vieţii duhovniceşti precum o harfă înţelegătoare. Cu îngerii stând acum înaintea tronului Sfintei Treimi, roagă-te pentru mântuirea sufletelor noastre.


INIMA ŞI DUMNEZEU

            Dumnezeu se află pretutindeni. Şi, când află o inimă smerită care nu se împotriveşte Lui, intră înlăuntrul ei şi o umple de fericire. Atât de mare este bucuria inimii care are înlăuntrul ei pe Dumnezeu, încât se lipeşte de El şi nu vrea niciodată să se mai despartă.
            Domnul nu se apropie de inima plină de egoism. Şi astfel aceasta se întristează, se veştejeşte şi se micşorează, cufundată în ignoranţă, în tristeţe şi în întuneric.
            Oricât de păcătoşi am fi, când ne întoarcem cu pocăinţă şi râvnă spre Domnul, uşa inimii noastre se deschide înaintea Aceluia. Necurăţia interioară se scurge în afară, ca să lase locul curăţeniei, virtuţii, Mântuitorului, Marele vizitator al sufletului, Dătătorul de bucurie, de lumină şi de milă.
            Această stare binecuvântată este un dar dumnezeiesc, ci nu izbânda noastră. Şi de vreme ce este dar, trebuie să-i mulţumim Dătătorului cu smerenie. Smerenia este fundamentul oricărei virtuţi şi condiţia rodirii duhovniceşti. Dacă aveţi smerenie, îl aveţi pe Dumnezeu, le aveţi pe toate. Dacă nu aveţi smerenie, toate sunt pierdute.
            Deci să păstraţi în inima voastră sentimentul cugetului smerit. Relaţia noastră naturală şi firească cu Dumnezeu presupune inimă zdrobită de durere şi dăruire, cu strigăt tainic de toată vremea: „Doamne, Tu le ştii pe toate, mântuieşte-mă!” Să ne predăm în mâinile Lui şi, cu sfatul Lui înţelept şi sfânt, ne va dărui ceea ce este mai folositor pentru mântuirea noastră...
            Lucrarea rugăciunii neîncetate nu este doar pentru isihaşti, ci pentru toţi creştinii cărora Domnul, prin sfântul Apostol, le porunceşte: „Rugaţi-vă neîncetat!” (I Tes. 5, 17). Există diferite trepte de rugăciune, până la cea fără întrerupere. Toate sunt lucrarea lui Dumnezeu, care urmăreşte în mod egal inimile tuturor oamenilor, indiferent de starea lor, monahi sau mireni. Şi când o inimă, oricare ar fi ea, se întoarce la Domnul, Acesta o apropie cu iubire şi Se uneşte cu ea. Astfel se împlineşte cuvântul lui Hristos faţă de Părintele Lui: „Ca toţi să fie una, după cum Tu, Părinte, întru Mine, şi Eu întru Tine, aşa şi aceştia în Noi să fie una, ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis!” (Ioan 17, 21)

Sursa: „CĂLĂUZIRE CĂTRE VIAŢA DUHOVNICEASCĂ”, Ed. Egumeniţa